4. Criterii de identificare a subseturilor de expuneri sectoriale

Sub rezerva secțiunilor 5 și 7, când se aplică un SyRB în conformitate cu articolul 133 alineatul (4) și alineatul (5) litera (f) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile relevante trebuie să identifice un subset sau subseturi de expuneri sectoriale prin combinarea unui element sau subelement de la fiecare dintre următoarele dimensiuni ale expunerilor:

• a. tipul de debitor sau de sector al contrapărții;
• b. tipul de expunere și
• c. tipul de garanție reală

Lista elementelor, inclusiv defalcarea lor, în cadrul fiecărei dimensiuni este specificată în secțiunea 6.

Pe lângă setul minim de dimensiuni menționat la punctul 11, autoritățile relevante pot, atunci când este cazul, este justificat în mod corespunzător și proporțional pentru a preveni și a atenua riscurile macroprudențiale sau sistemice, astfel cum se menționează la articolul 133 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, să combine în continuare elementele sau subelementele selectate ale dimensiunilor menționate la punctul 11 cu unul dintre elementele sau subelementele oricăreia dintre următoarele subdimensiuni corelate, după cum urmează:

• a. activitate economică (pentru elementul „persoană juridică” al dimensiunii „tipul de debitor sau de sector al contrapărții”);
• b. profilul de risc (pentru dimensiunea „tipul de expunere”) și
• c. zona geografică (pentru dimensiunea „tipul de garanție reală”).

În secțiunea 6 se specifică lista elementelor din cadrul fiecărei subdimensiuni, inclusiv defalcarea lor.

Prin derogare de la punctul 12, autoritățile relevante pot combina, dacă se consideră necesar, două elemente din subdimensiunea „profilul de risc”, cu condiția ca riscurile care decurg din subsetul de expuneri sectoriale vizat să fie relevante din punct de vedere sistemic în conformitate cu secțiunea 5 .

În anexa 2 sunt prezentate exemple de posibile combinații de elemente și subelemente ale dimensiunilor și subdimensiunilor menționate în această secțiune.