(2) Atunci când evaluează credibilitatea lichidării, autoritățile de rezoluție iau în considerare impactul probabil al lichidării instituției sau a grupului asupra sistemelor financiare ale unui stat membru sau ale Uniunii, pentru a asigura continuitatea în ceea ce privește accesul la funcții critice desfășurate de instituție sau de grup și atingerea obiectivelor rezoluției prevăzute la articolul 31 din Directiva 2014/59/UE. În acest scop, autoritățile de rezoluție iau în considerare funcțiile asigurate de instituție sau de grup și evaluează dacă lichidarea ar putea avea un impact negativ substanțial asupra vreunuia dintre următoarele elemente:
|
(a)
|
funcționarea pieței financiare și încrederea în piață;
|
|
(b)
|
infrastructurile pieței financiare, în special:
|
(i)
|
dacă încetarea bruscă a activităților ar afecta funcționarea normală a infrastructurilor pieței financiare într-un mod care ar avea un impact negativ asupra sistemului financiar în ansamblul acestuia;
|
|
(ii)
|
dacă și în ce măsură infrastructurile pieței financiare ar putea servi drept canale de contagiune în procesul de lichidare;
|
|
|
(c)
|
alte instituții financiare, în special:
|
(i)
|
dacă lichidarea ar crește costurile de finanțare sau ar reduce disponibilitatea fondurilor pentru alte instituții financiare într-un mod care ar presupune un risc pentru stabilitatea financiară;
|
|
(ii)
|
riscul de contagiune directă și indirectă și efectele de feedback la nivel macroeconomic;
|
|
|
(d)
|
economia reală, în special în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor financiare esențiale.
|