(2) Autoritățile de rezoluție care decid cu privire la măsurile care urmează să fie luate de filiale la nivel individual în absența unei decizii comune transmit autorității de rezoluție a grupului un document care conține toate elementele următoare:
|
(a)
|
denumirea autorității de rezoluție care ia decizia;
|
|
(b)
|
denumirile entităților aflate sub jurisdicția autorității de rezoluție la care se referă și căreia i se aplică decizia;
|
|
(c)
|
trimiterile la legislația Uniunii și la legislația națională aplicabilă cu privire la elaborarea, finalizarea și punerea în aplicare a deciziei;
|
|
(e)
|
măsurile prevăzute la articolul 17 alineatele (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE decise de autoritatea de rezoluție și termenul în care entitățile respective trebuie să aplice măsurile respective;
|
|
(f)
|
în cazul în care măsurile propuse de filiale în conformitate cu articolul 17 alineatele (3) și (4) din Directiva 2014/59/UE nu sunt acceptate sau au fost acceptate parțial de către autoritățile de rezoluție ale filialelor, o explicație a modului în care măsurile propuse de filiale sunt evaluate ca fiind inadecvate pentru a înlătura respectivele obstacole importante din calea posibilității de soluționare și a modului în care măsurile stabilite la litera (e) a prezentului alineat ar fi eficace pentru a reduce sau a înlătura respectivele obstacole importante din calea posibilităților de soluționare;
|
|
(g)
|
denumirea autorității de rezoluție a grupului, împreună cu explicații privind motivele dezacordului acesteia față de măsurile propuse de autoritatea de rezoluție a grupului pentru abordarea obstacolelor semnificative din calea posibilităților de soluționare.
|