DIRECTIVA (UE) 2024/1203 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 11 aprilie 2024 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivelor 2008/99/CE și 2009/123/CE

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește norme minime în ceea ce privește definirea infracțiunilor și a sancțiunilor pentru a asigura o protecție mai eficace a mediului și în ceea ce privește măsurile de prevenire și combatere a infracțiunilor împotriva mediului și de aplicare efectivă a dreptului Uniunii privind mediul.

Articolul 8

În măsura în care următoarele circumstanțe nu fac parte din elementele constitutive ale infracțiunilor menționate la articolul 3, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește infracțiunile relevante menționate la articolele 3 și 4, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe pot fi considerate circumstanțe agravante, în conformitate cu dreptul intern:

Circumstanța agravantă menționată la litera (a) de la prezentul articol nu se aplică infracțiunilor care intră sub incidența articolului 3 alineatul (3).

Articolul 9

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește infracțiunile relevante prevăzute la articolele 3 și 4, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe pot fi considerate circumstanțe atenuante, în conformitate cu dreptul intern:

Articolul 10

Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite urmărirea, identificarea, înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor menționate la articolele 3 și 4.

Statele membre care au obligații în temeiul Directivei 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 24 ) iau măsurile menționate la primul paragraf în conformitate cu directiva respectivă.

Articolul 13

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt disponibile instrumente de anchetă efective și proporționale pentru investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor menționate la articolele 3 și 4. Dacă este cazul, printre instrumentele respective se includ instrumente speciale de anchetă, cum ar fi cele utilizate pentru combaterea criminalității organizate sau a altor forme grave de criminalitate.

Articolul 14

Fără a aduce atingere Directivei (UE) 2019/1937, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice persoană care raportează infracțiunile menționate la articolele 3 și 4 din prezenta directivă și care furnizează dovezi sau cooperează în alt mod cu autoritățile competente, beneficiază de măsuri de sprijin și asistență în contextul procedurilor penale, în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 15

Statele membre se asigură că persoanele afectate sau care ar putea fi afectate de infracțiunile menționate la articolele 3 și 4 din prezenta directivă, persoanele care au un interes suficient sau care pretind încălcarea unui drept, precum și organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc cerințele prevăzute de dreptul intern, au drepturi procesuale corespunzătoare în cadrul procedurilor privind infracțiunile respective, în cazul în care aceste drepturi procesuale pentru publicul interesat există în statul membru respectiv în procedurile privind alte infracțiuni, de exemplu în calitate de parte civilă. În aceste cazuri, statele membre se asigură, de asemenea, în conformitate cu dreptul lor intern, că informațiile privind stadiul procedurilor sunt comunicate publicului interesat, atunci când astfel de proceduri sunt disponibile pentru alte infracțiuni.

Articolul 16

Statele membre iau măsurile corespunzătoare, cum ar fi campanii de informare și de sensibilizare adresate tuturor părților interesate, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, precum și programe de cercetare și educare, care vizează reducerea infracțiunilor împotriva mediului și a riscului infracționalității împotriva mediului. După caz, statele membre acționează în cooperare cu respectivele părți interesate.

Articolul 17

Statele membre se asigură că autoritățile naționale care depistează, investighează, urmăresc penal sau judecă infracțiunile împotriva mediului dispun de personal suficient calificat și de suficiente resurse financiare, tehnice și tehnologice pentru îndeplinirea cu eficacitate a funcțiilor lor legate de punerea în aplicare a prezentei directive. Ținând seama de tradițiile constituționale și de structura sistemului lor juridic, precum și de alte circumstanțe naționale, statele membre evaluează dacă este necesară o mai mare specializare a autorităților respective în domeniul dreptului penal al mediului, în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 18

Fără a aduce atingere independenței judiciare și diferențelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a le asigura periodic judecătorilor, procurorilor, poliției, personalului judiciar și personalului autorităților competente implicat în proceduri și anchete penale o formare specializată cu privire la obiectivele prezentei directive, care să corespundă funcțiilor judecătorilor, procurorilor, poliției, personalului judiciar și personalului autorităților competente.

Articolul 19

Statele membre iau măsurile necesare pentru a stabili mecanisme adecvate de coordonare și cooperare la nivel strategic și operațional între toate autoritățile lor competente implicate în prevenirea și combaterea infracțiunilor împotriva mediului. Astfel de mecanisme urmăresc cel puțin:

Mecanismele menționate la primul paragraf pot lua forma unor organisme de coordonare specializate, a unor memorandumuri de înțelegere între autoritățile competente, a unor rețele naționale de aplicare a legii și a unor activități comune de formare.

Articolul 20

În cazul în care se suspectează că infracțiunile împotriva mediului sunt de natură transfrontalieră, autoritățile competente ale statelor membre în cauză au în vedere transmiterea informațiilor referitoare la infracțiunile respective către organismele competente corespunzătoare.

Fără a aduce atingere normelor privind cooperarea transfrontalieră și asistența judiciară reciprocă în materie penală, statele membre, Eurojust, Europol, Parchetul European, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Comisia cooperează, în limitele competențelor lor respective, pentru combaterea infracțiunilor menționate la articolele 3 și 4. În acest scop, dacă este cazul, Eurojust acordă asistența tehnică și operațională de care au nevoie autoritățile naționale competente pentru o mai bună coordonare a anchetelor lor. Dacă este cazul, poate oferi asistență și Comisia.

Articolul 26

Directiva 2008/99/CE se înlocuiește în privința statelor membre pentru care prezenta directivă este obligatorie, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre respective în privința datei de transpunere a respectivei directive în dreptul intern. În ceea ce privește statele membre pentru care prezenta directivă este obligatorie, trimiterile la Directiva 2008/99/CE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. În ceea ce privește statele membre care nu au obligații în temeiul prezentei directive, acestea continuă să aibă obligații în temeiul Directivei 2008/99/CE.

Articolul 27

Directiva 2009/123/CE se înlocuiește în privința statelor membre pentru care prezenta directivă este obligatorie, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre respective în privința datei de transpunere a respectivei directive.

În ceea ce privește statele membre pentru care prezenta directivă este obligatorie, trimiterile la dispozițiile Directivei 2005/35/CE care au fost adăugate sau înlocuite prin Directiva 2009/123/CE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Directiva 2005/35/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE, rămâne obligatorie pentru statele membre pentru care prezenta directivă nu este obligatorie.

Articolul 29

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 30

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.