Section 1 Trading counterparty default

pentru contractele derivate, RC se determină ca fiind CMV;

pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare, RC se determină ca fiind valoarea de decontare a numerarului de plătit sau de primit de către firma de investiții la decontare; o creanță urmează să fie tratată ca valoare pozitivă, iar o datorie urmează să fie tratată ca valoare negativă;

pentru tranzacțiile de răscumpărare și pentru operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri, RC se determină ca fiind valoarea numerarului dat sau luat cu împrumut; numerarul dat cu împrumut de firma de investiții urmează să fie tratat ca valoare pozitivă, iar numerarul luat cu împrumut de firma de investiții urmează să fie tratat ca valoare negativă;

pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, în cazul cărora ambele segmente ale tranzacției sunt titluri de valoare, RC este determinat de CMV a titlului de valoare dat cu împrumut de firma de investiții; CMV se majorează utilizându-se ajustarea de volatilitate corespunzătoare din tabelul 4 de la articolul 30;

pentru tranzacțiile de creditare în marjă și creditele și împrumuturile menționate la articolul 25 alineatul (1) litera (g), RC este determinat de valoarea contabilă a activului în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.

un contract de compensare cu contrapartea sau un alt acord care creează o obligație juridică unică acoperă toate tranzacțiile incluse, astfel încât firma de investiții ar avea fie dreptul de a primi, fie obligația de a plăti numai soldul net al valorilor pozitive și negative marcate la piață ale tranzacțiilor individuale incluse în cazul în care o contraparte nu își respectă obligațiile ca urmare a oricăreia dintre următoarele situații:

contractul de compensare nu conține nicio clauză care, în cazul intrării unei contrapărți în stare de nerambursare, îi permite unei contrapărți care nu se află în stare de nerambursare să efectueze numai plăți limitate sau să nu efectueze nicio plată în favoarea contrapărții aflate în stare de nerambursare, chiar dacă aceasta din urmă este un creditor net;

firma de investiții a obținut un aviz juridic independent, scris și motivat conform căruia, în cazul contestării în instanță a acordului de compensare, creanțele și obligațiile firmei de investiții ar fi echivalente cu cele menționate la litera (a) în conformitate cu următorul regim juridic:

tranzacțiile cu contrapărți nefinanciare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, sau cu contrapărți nefinanciare stabilite într-o țară terță, în cazul în care tranzacțiile respective nu depășesc pragul de compensare precizat la articolul 10 alineatele (3) și (4) din regulamentul respectiv;

tranzacțiile intragrup, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

tranzacțiile cu termen lung de decontare;

SFT, inclusiv tranzacțiile de creditare în marjă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă stabilește că expunerile firmei de investiții la riscul CVA care rezultă din aceste tranzacții sunt semnificative; și

creditele și împrumuturile menționate la articolul 25 alineatul (1) litera (g).