Articolul 27 Dispoziții generale privind instrumentele de rezoluție

(1)   Autoritățile de rezoluție iau măsurile de rezoluție menționate la articolul 21 prin aplicarea oricărora dintre instrumentele de rezoluție următoare, individual sau în orice combinație:

(2)   În cazul producerii unei crize sistemice, un stat membru poate furniza în ultimă instanță sprijin financiar public extraordinar prin aplicarea de instrumente publice de stabilizare, în conformitate cu articolele 45, 46 și 47, cu condiția aprobării prealabile și finale în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat și în cazul în care sunt prevăzute mecanisme credibile pentru recuperarea rapidă și integrală a fondurilor în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol.

(3)   Înainte de aplicarea instrumentelor menționate la alineatul (1), autoritatea de rezoluție execută:

Autoritatea de rezoluție poate executa parțial obligațiile contractuale menționate la literele (a) și (b) în cazul în care nu este posibil ca acestea să fie executate integral într-un termen rezonabil.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), autoritatea de rezoluție are posibilitatea de a se abține de la executarea obligațiilor existente și restante relevante, fie parțial, fie integral, pentru a evita producerea unor efecte negative semnificative asupra sistemului financiar sau a unei contagiuni pe scară largă sau în cazul în care aplicarea instrumentelor menționate la alineatul (1) este mai adecvată pentru atingerea obiectivelor rezoluției în timp util.

(5)   În cazul în care autoritatea de rezoluție se abține parțial sau integral de la executarea obligațiilor existente și restante astfel cum este prevăzut la alineatul (3) al doilea paragraf sau alineatul (4) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluție poate executa obligațiile rămase în termen de 18 luni de la data la care se consideră că CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în conformitate cu articolul 22, cu condiția ca motivele abținerii de la executarea respectivelor obligații să nu mai existe. Autoritatea de rezoluție transmite o notificare membrului compensator și celeilalte părți cu trei până la șase luni înainte de executarea obligației rămase. Veniturile obținute din obligațiile rămase care sunt executate se utilizează pentru a recupera utilizarea de fonduri publice.

Autoritatea de rezoluție stabilește, după consultarea cu autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ale membrilor compensatori afectați și ale oricăror alte părți legate prin obligații existente și restante, dacă motivele pentru abținerea de la executarea obligațiilor existente și restante au încetat să existe și dacă obligațiile rămase trebuie executate. În cazul în care autoritatea de rezoluție se abate de la punctele de vedere exprimate de autoritățile consultate, furnizează în scris motivele, justificate în mod corespunzător.

Cerința de a îndeplini obligațiile rămase în circumstanțele menționate la prezentul alineat se include în normele CPC și în alte acorduri contractuale.

(6)   Autoritatea de rezoluție poate impune CPC să îi compenseze pe membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată pentru pierderile suferite de aceștia ca urmare a aplicării instrumentelor de alocare a pierderilor, în cazul în care pierderile respective exced pierderile pe care membrul compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată le-ar fi suportat în cadrul obligațiilor care îi revin în conformitate cu normele de funcționare ale CPC, cu condiția ca membrul compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată să fi avut dreptul la plata diferenței menționate la articolul 62.

Compensația menționată la primul paragraf poate lua forma unor instrumente de proprietate, a unor instrumente de datorie sau a unor instrumente care recunosc o creanță asupra profiturilor viitoare ale CPC.

Cuantumul instrumentelor emise fiecărui membru compensator afectat care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată este proporțional cu pierderile excedentare menționate la primul paragraf. Acesta ține seama de eventualele obligații contractuale restante ale membrilor compensatori față de CPC și se scade din orice drept de plată a diferenței menționate la articolul 62.

Cuantumul instrumentelor se bazează pe evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 24 alineatul (3).

(7)   În cazul în care se aplică unul dintre instrumentele publice de stabilizare, autoritatea de rezoluție își exercită competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate înainte sau împreună cu aplicarea instrumentului public de stabilizare.

În cazul în care aplicarea altui instrument de rezoluție decât instrumentul de reducere a valorii contabile și de conversie conduce la suportarea de pierderi financiare de către membrii compensatori, autoritatea de rezoluție exercită competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate, imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluție sau împreună cu aceasta, cu excepția cazului în care aplicarea unei secvențe diferite ar reduce la minimum abaterile de la principiul potrivit căruia „niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat” prevăzut la articolul 60, și ar îndeplini mai bine obiectivele rezoluției.

(8)   În cazul în care se aplică numai instrumentele de rezoluție menționate la alineatul (1) literele (c) și (d) de la prezentul articol și numai o parte din activele, drepturile, obligațiile sau pasivele CPC aflate în rezoluție sunt transferate, în conformitate cu articolele 40 și 42, partea reziduală a CPC respective este lichidată în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență.

(9)   Normele legislației naționale în materie de insolvență referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi, obligații sau pasive ale CPC care fac obiectul aplicării unor instrumente de rezoluție sau a unor instrumente publice de stabilizare financiară.

(10)   Statele membre recuperează pe parcursul unei perioade de timp adecvate orice fonduri publice utilizate ca instrumente publice de stabilizare financiară, astfel cum se menționează în secțiunea 7 din prezentul capitol, iar autoritățile de rezoluție recuperează cheltuielile rezonabile pe care le-au suportat în legătură cu aplicarea instrumentelor sau a competențelor de rezoluție. Această recuperare provine, printre altele, de la:

(11)   Atunci când aplică instrumentele de rezoluție, autoritățile de rezoluție asigură, pe baza unei evaluări care respectă articolul 25, restabilirea unui portofoliu corelat, alocarea integrală a pierderilor, reconstituirea resurselor prefinanțate ale CPC sau ale CPC-punte și recapitalizarea CPC sau a CPC-punte.

Autoritățile de rezoluție asigură reconstituirea resurselor prefinanțate și recapitalizarea CPC sau a CPC-punte menționate la primul paragraf, într-o măsură suficientă pentru a permite refacerea capacității CPC sau a CPC-punte de a respecta condițiile de autorizare și de a continua să îndeplinească funcțiile critice ale CPC sau ale CPC-punte, având în vedere normele de funcționare ale CPC sau ale CPC-punte.

În pofida aplicării altor instrumente de rezoluție, autoritățile de rezoluție pot aplica instrumentele menționate la articolele 30 și 31 pentru a recapitaliza CPC.