(1) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție evaluează, după ce au consultat autoritatea de supraveghere, în ce măsură rezoluția întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care nu fac parte dintr-un grup este posibilă fără ipoteza vreunui sprijin financiar public extraordinar, în afară de utilizarea unor sisteme de garantare a asigurărilor sau a unor eventuale mecanisme de finanțare, dacă există și sunt aplicabile.
Se consideră că rezoluția unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este posibilă în cazul în care este fezabil și credibil ca întreprinderea respectivă să fie lichidată în cadrul procedurii obișnuite de insolvență sau ca autoritatea de rezoluție să procedeze la rezoluția întreprinderii respective aplicându-i instrumente de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție.