Articolul 6

Articolul 6

(1)  Statele membre veghează ca toate condițiile și cerințele menționate la articolul 5 alineatul (2), precum și diferitele obligații privind folosirea autorizației să fie justificate exclusiv de necesitatea de a asigura performanța corespunzătoare a activităților în zona pentru care se acordă autorizația, prin aplicarea alineatului (2) sau prin plata unei contribuții financiare sau a unei contribuții în hidrocarburi.

(2)  Statele membre pot impune condiții și cerințe privind exercitarea unor activități prezentate în articolul 2 alineatul (1) într-o măsură justificată de siguranța națională, siguranța publică, sănătatea publică, siguranța transportului, protecția mediului, protejarea resurselor biologice și a tezaurelor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică, siguranța instalațiilor și a lucrătorilor, gestionarea planificată a resurselor de hidrocarburi (de exemplu, rata de epuizare a hidrocarburilor sau optimizarea recuperării lor) sau necesitatea asigurării veniturilor din impozite.

(3)  Regulile privind plata contribuțiilor menționate la alineatul (1), inclusiv orice cerință referitoare la participarea statului, sunt stabilite de către statele membre astfel încât să asigure menținerea independenței entităților în materie de administrare.

Cu toate acestea, în cazul în care acordarea autorizațiilor face obiectul participării statului la activități și în care administrarea acestei participări a fost încredințată unei persoane juridice sau în cazul în care statul în sine administrează participarea, nici persoana juridică și nici statul nu sunt împiedicați să-și asume drepturile și obligațiile asociate cu o astfel de participare, proporțional cu importanța acesteia, cu condiția ca persoana juridică sau statul să nu dețină informații și să nu aibă drept de vot în luarea deciziilor privind sursele de aprovizionare ale entităților, ca persoana juridică și statul, în combinație cu orice entitate sau entități publice, să nu exercite un drept de vot majoritar în luarea celorlalte decizii și ca toate voturile statului sau ale persoanei juridice să fie bazate exclusiv pe principii transparente, obiective și nediscriminatorii și să nu împiedice fundamentarea pe principii comerciale normale a deciziilor entității în materie de administrare.

Cu toate acestea, dispozițiile paragrafului anterior nu trebuie să împiedice persoana juridică sau statul să se opună unei decizii luate de deținătorii unei autorizații care nu respectă condițiile și cerințele, specificate în autorizație, cu privire la politica de creștere a factorului de recuperare a zăcământului și protejare a intereselor financiare ale statului.

Opțiunea de a se opune deciziei trebuie să fie exercitată într-o manieră nediscriminatorie, în special cu privire la deciziile de investiție și la sursele de aprovizionare ale entităților. În cazul în care participarea statului la activități este administrată de o persoană juridică care deține și autorizațiile, statul membru aplică dispoziții prin care obligă persoana juridică în cauză să țină conturi separate pentru rolul său comercial și rolul său de administrator al participării statului și prin care garantează că nu există nici un flux de informații dinspre persoana juridică răspunzătoare de administrarea participării statului înspre persoana juridică care deține autorizațiile în nume propriu. Cu toate acestea, în cazul în care partea reprezentând persoana juridică răspunzătoare de administrarea participării statului angajează pe post de consultant partea reprezentând persoana juridică ce deține autorizația, cea dintâi poate pune la dispoziție orice informații necesare pentru activitatea de consultanță care urmează să se desfășoare. Deținătorii tuturor autorizațiilor de care sunt legate informațiile respective trebuie să fie informați dinainte referitor la informațiile ce vor fi furnizate în acest mod și să li se ofere timp suficient pentru a ridica obiecțiuni.

(4)  Statele membre asigură condițiile pentru ca supravegherea entităților ce beneficiază de o autorizație să fie limitată la strictul necesar pentru asigurarea respectării condițiilor, cerințelor și obligațiilor menționate la alineatul (1). Acestea adoptă în special măsurile necesare pentru ca nici o entitate să nu fie obligată, prin vreun act cu putere de lege sau act administrativ sau prin orice alt acord ori angajament, să ofere informații privind sursele de aprovizionare, avute în vedere sau efective, cu excepția situației în care aceasta se face la cererea autorităților competente și exclusiv în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 36 din tratat.