Articolul 3 Definiții

1. „deșeuri”, definiția de la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;

2. „deșeuri periculoase”, definiția de la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase ( 16 );

3. „deșeuri inerte”, deșeurile care nu suferă nici o modificare fizică, chimică sau biologică importantă. Deșeurile inerte nu se descompun, nu ard și nu produc nici o altă reacție fizică sau chimică, nu sunt biodegradabile și nu deteriorează alte materiale cu care intră în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului sau să dăuneze sănătății omului. Producția totală de levigat și conținutul de poluanți al deșeurilor, precum și ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative și, în special, să nu pericliteze calitatea apelor de suprafață și/sau apelor subterane;

4. „sol nepoluat” înseamnă solul care este îndepărtat din stratul superior al solului în cursul activităților extractive și care nu este considerat poluat nici în conformitate cu legislația internă a statului membru unde este situat amplasamentul, nici în conformitate cu legislația comunitară;

5. „resursa minerală” sau „mineral”, un depozit natural existent în scoarța terestră, format din compuși organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere, mineralele industriale și de construcții, cu excepția apei;

6. „industrii extractive”, ansamblul unităților și al întreprinderilor angajate în extracțiile de suprafață sau subterane ale resurselor minerale în scopuri comerciale, inclusiv prin forare sau tratare a materialului extras;

7. „platou continental”, acea zonă a mării și fundul mării care se întinde de la linia de reflux a mareelor obișnuite sau medii;

8. „tratare”, un procedeu mecanic, fizic, biologic, termic sau chimic sau combinații de procedee aplicate resurselor minerale, inclusiv cele provenind din exploatarea carierelor, destinat extracției mineralelor, inclusiv modificarea dimensiunii, trierea, separarea și leșierea, precum și reprocesarea deșeurilor înlăturate anterior, dar cu excepția topirii, a procedeelor de prelucrare termică (alta decât calcinarea) și a procedeelor metalurgice;

9. „steril de procesare”, deșeuri solide sau șlamuri care rămân după tratarea mineralelor prin procedee de separare (de exemplu, măcinare, zdrobire, sortare după mărime, flotație și alte tehnici fizico-chimice) pentru extragerea mineralelor valoroase dintr-o rocă mai puțin valoroasă;

10. „haldă”, un amplasament amenajat pentru depozitarea deșeurilor solide la suprafață;

11. „dig”, o structură construită proiectată să rețină sau să limiteze apa și/sau deșeurile într-un iaz de decantare;

12. „iaz”, un sit natural sau un amplasament amenajat pentru depozitarea deșeurilor fin granulate, în mod normal steril de procesare, împreună cu cantități variabile de apă liberă, rezultate din tratarea resurselor minerale, precum și din recircularea și limpezirea apei de proces;

13. „cianuri disociabile în mediu slab acid”, cianuri și compuși cianurici care se disociază în mediu slab acid la un pH definit;

14. „levigat”, orice lichid care percolează prin deșeul depozitat și care rezultă din sau este conținut în cadrul unei instalații de deșeuri, inclusiv scurgerile poluate, și care poate dăuna mediului, în cazul în care nu este tratat corespunzător;

15. „instalație de gestionare a deșeurilor”, orice suprafață desemnată pentru acumularea sau depozitarea deșeurilor extractive solide sau lichide, în soluție sau suspensie, pentru următoarele perioade:

Aceste instalații sunt echipate cu un dig sau altă structură care reține, conține, limitează sau sprijină în alt mod o astfel de instalație și include, de asemenea, dar nu se limitează la halde și iazuri de decantare, dar excluzând golurile de excavare în care sunt reintroduse deșeurile, după extracția mineralelor în scopuri de reabilitare și construcție;

16. „accident major”, un eveniment produs în zonă în cursul unei operațiuni care implică gestionarea deșeurilor extractive în orice amplasament care se află sub incidenta prezentei directive și care presupune un pericol grav pentru sănătatea umană și/sau pentru mediu, fie imediat sau în timp, în zonă sau în împrejurimi;

17. „substanță periculoasă”, o substanță, amestec sau preparat care este considerat periculos în sensul Directivei 67/548/CEE ( 17 ) sau al Directivei 1999/45/CE ( 18 );

18. „cele mai bune tehnici disponibile”, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (11) din Directiva 96/61/CE;

19. „corp de apă receptor”, apele de suprafață, apele subterane, apele tranzitorii și apele costiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele (1), (2), (6) și (7) din Directiva 2000/60/CE,

20. „reabilitare”, tratarea terenului afectat de o instalație de deșeuri astfel încât starea acestuia să fie readusă la un nivel satisfăcator, în special în ceea ce privește calitatea solului, viața sălbatică, habitatele naturale, sistemele hidrologice, peisajul și posibilitățile de utilizare corespunzătoare;

21. „prospecțiune”, căutarea zăcămintelor minerale cu valoare economică, inclusiv prelevarea de probe, prelevarea globală, execuția de foraje și șanturi, dar cu excluderea oricăror lucrări necesare pentru exploatarea acestor zăcăminte și a tuturor activităților asociate direct cu o operațiune de extracție existentă;

22. „public”, una sau mai multe persoane fizice sau juridice și în concordanță cu practica și legislația internă, asociațiile, organizațiile sau grupurile constituite de acestea;

23. „public interesat”, publicul afectat sau care poate fi afectat de procedurile de luare a deciziei în materie de mediu prevăzute la articolele 6 și 7 din prezenta directivă sau care are de valorificat un interes în acest cadru; în sensul prezentei definiții, se consideră că organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinesc condițiile impuse de legislația internă au un asemenea interes;

24. „operator”, orice persoana fizică sau juridică responsabilă pentru gestionarea deșeurilor extractive în conformitate cu legislația internă a statului membru în care are loc gestionarea deșeurilor, inclusiv în ceea ce privește stocarea temporară a deșeurilor extractive, precum și în etapele de exploatare a instalației și după închiderea acesteia;

25. „deținător de deșeuri”, producătorul de deșeuri extractive sau persoana fizică sau juridică care este în posesia acestor deșeuri;

26. „persoană competentă”, o persoană fizică care are competențele tehnice și experiența necesare, în sensul legislației interne a statului membru în care își exercită activitatea persoana în cauză, pentru îndeplinirea obligațiilor care rezultă din prezenta directivă;

27. „autoritate competentă”, autoritatea sau autoritățile pe care statele membre le desemnează ca responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care rezultă din prezenta directivă;

28. „amplasament”, terenul aflat într-o zonă geografică distinctă sub controlul administrativ al unui operator;

29. „modificare importantă”, modificarea adusă structurii sau exploatării unei instalații de gestionare a deșeurilor care, în opinia autorității competente, poate avea efecte negative importante asupra sănătății umane sau mediului.