DIRECTIVA 2008/56/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (Text cu relevanță pentru SEE)

1. Se menține diversitatea biologică. Calitatea și densitatea habitatelor, precum și repartiția și abundența speciilor corespund condițiilor fiziografice, geografice și climaterice existente.

2. Speciile neindigene introduse prin activități umane sunt la nivelul la care nu perturbă ecosistemele.

3. Populațiile tuturor peștilor și crustaceelor exploatate în scopuri comerciale sunt în limitele securității biologice, prezentând o distribuire a populației în funcție de vârstă și mărime, care indică starea bună a rezervelor.

4. Toate elementele ce formează lanțul trofic marin, în măsura în care sunt cunoscute, sunt prezente la un nivel de abundență și diversitate normal, care este capabil să asigure abundența speciilor pe termen lung și păstrarea în totalitate a capacității lor reproductive.

5. Eutrofizarea rezultată din activități umane, în special efectele sale nefaste cum ar fi pierderi ale biodiversității, degradarea ecosistemelor, proliferarea algelor toxice și dezoxigenarea apelor profunde, este redusă la minimum.

6. Structura sedimentului marin este cea care asigură faptul că structura și funcțiile ecosistemului sunt protejate, iar ecosistemele bentonice, în special, nu sunt afectate în mod negativ.

7. O modificare permanentă a condițiilor hidrografice nu dăunează ecosistemelor marine.

8. Nivelul de concentrare a contaminanților nu provoacă efecte datorate poluării.

9. Concentrațiile de contaminanți prezente în pești și în alte resurse vii destinate consumului uman nu depășesc pragurile fixate de legislația comunitară sau de alte norme aplicabile.

10. Proprietățile și cantitățile de deșeuri marine nu provoacă daune mediului costier și marin.

11. Introducerea de energie, inclusiv surse sonore submarine, se face la un nivel care nu dăunează mediului marin.

1. Numele și adresa autorității sau autorităților competente – denumirea și adresa oficiale ale autorității/autorităților competente menționate.

2. Statutul juridic al autorității sau al autorităților competente – o descriere succintă a statutului juridic al autorității sau al autorităților competente.

3. Responsabilități – o scurtă descriere a responsabilităților juridice și administrative ale autorității sau autorităților competente și a rolului său (lor) privind apele marine în cauză.

4. Lista membrilor – în cazul în care o autoritate sau autorități competente acționează în calitate de organism de coordonare pentru alte autorități competente, se cere o listă a acestora împreună cu un rezumat al rapoartelor instituționale stabilite între acestea pentru a asigura coordonarea.

5. Coordonare regională și subregională – se cere o scurtă descriere a mecanismelor puse în funcțiune pentru a asigura coordonarea între statele membre ale căror ape marine aparțin aceleiași regiuni sau subregiuni marine.

Nota 1: Se oferă o listă orientativă a parametrilor și caracteristicilor relevante pentru specii, habitate și ecosisteme, care reflectă parametrii afectați de presiunile menționate în tabelul 2 din prezenta anexă și au relevanță pentru criteriile stabilite în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). Parametrii și caracteristicile specifice care trebuie folosite pentru monitorizare și evaluare ar trebui să fie stabilite în conformitate cu cerințele prezentei directive, inclusiv cele de la articolele 8 și 11.

Nota 2: Numerele din această coloană se referă la punctele numerotate din anexa I.

Nota 3: Numai descriptorii calitativi bazați pe stare (1), (3), (4) și (6) care au criterii stabilite în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) sunt menționați în tabelul 1. Toți ceilalți descriptori calitativi, bazați pe presiune, prevăzuți în anexa I ar putea fi relevanți pentru fiecare temă.

Nota 4: Partea II din anexa la Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei din 17 mai 2017 de stabilire a criteriilor și standardelor metodologice privind starea ecologică bună și specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare, precum și de abrogare a Deciziei 2010/477/UE (a se vedea pagina 43 din prezentul Jurnal Oficial) cuprinde informații mai detaliate privind aceste grupuri de specii.

Nota 5: Partea II din anexa la Decizia (UE) 2017/848 cuprinde informații mai detaliate privind aceste tipuri principale de habitate.

Nota 1: Evaluarea presiunilor ar trebui să examineze nivelurile acestora în mediul marin și, dacă este cazul, ratele introducerii (din surse terestre sau atmosferice) în mediul marin.

Nota 2: Numerele din această coloană se referă la punctele numerotate respective din anexa I.

Nota 3: Numai descriptorii calitativi bazați pe presiune (2), (3), (5), (6), (7), (8), (9), (10) și (11), care au criterii stabilite în conformitate cu articolul 9 alineatul (3), sunt menționați în tabelul 2a. Toți ceilalți descriptori calitativi, bazați pe stare, prevăzuți în anexa I ar putea fi relevanți pentru fiecare temă.

1. Acoperirea adecvată a elementelor care caracterizează apele marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre într-o regiune sau subregiune marină.

2. Necesitatea de a fixa (a) obiective stabilind condițiile cerute potrivit definiției stării ecologice bune; (b) obiective măsurabile și indicatorii aferenți permițând asigurarea monitorizării și evaluării; și (c) obiective operaționale asociate unor măsuri de punere în aplicare concrete în vederea facilitării realizării acestora.

3. Determinarea stării ecologice care trebuie atinsă sau conservată și formularea acestei stări în termeni de proprietăți măsurabile ale elementelor care caracterizează apele marine ale unui stat membru, într-o regiune sau subregiune marină.

4. Coerența setului de obiective și absența conflictelor dintre ele.

5. Indicarea de resurse necesare la realizarea obiectivelor.

6. Formularea obiectivelor, inclusiv eventualelor obiective intermediare, asociate unui termen de realizare.

7. Specificarea indicatorilor prevăzuți pentru a monitoriza progresele și a orienta deciziile de gestiune în vederea atingerii obiectivelor.

8. Dacă este cazul, specificarea punctelor de referință (puncte de referință limită și țintă).

9. Luarea în considerare corespunzătoare a preocupărilor sociale și economice în stabilirea obiectivelor.

10. Examinarea setului de obiective de mediu, a indicatorilor aferenți și a punctelor de referință limită și țintă determinate în funcție de obiectivele generale stabilite la articolul 1, cu scopul de a determina dacă realizarea obiectivelor de mediu va avea drept consecință faptul că starea apelor marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre într-o regiune marină să fie conformă acestor obiective.

11. Compatibilitatea obiectivelor de mediu cu obiectivele pe care Comunitatea și statele membre s-au angajat să le atingă în virtutea acordurilor internaționale și regionale aplicabile, reținându-le pe cele mai pertinente pentru regiunea sau subregiunea marină în cauză, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1.

12. Odată întrunit setul de obiective de mediu și indicatorii aferenți, toate acestea trebuie examinate în ansamblu în lumina obiectivelor stabilite la articolul 1, cu scopul de a determina dacă realizarea obiectivelor de mediu va avea drept consecință faptul că starea mediului marin să fie conformă acestor obiective.

1. Necesitatea de a furniza informații permițând evaluarea stării ecologice și estimarea distanței restante și a progreselor deja realizate înspre starea ecologică bună conform anexei II și a criteriilor și normelor metodologice care trebuie definite prin aplicarea articolului 9 alineatul (3).

2. Necesitatea de a asigura obținerea de informații care fac posibilă identificarea indicatorilor adecvați pentru obiectivele de mediu prevăzute la articolul 10.

3. Necesitatea de a asigura obținerea de informații care permit evaluarea impactului măsurilor menționate la articolul 13.

4. Necesitatea de a include activități pentru a determina cauza deteriorării și eventualele măsuri corective care trebuie luate pentru a reface starea ecologică bună, în cazul în care au fost observate devieri de la această stare.

5. Necesitatea de a furniza informații asupra poluanților chimici prezenți în speciile destinate consumului uman în zonele de pescuit comercial.

6. Necesitatea de a include activități pentru a confirma că măsurile corective antrenează schimbările dorite și nu au niciun efect secundar indezirabil.

7. Necesitatea de regrupare a informațiilor în funcție de regiunile sau de subregiunile marine conform articolului 4.

8. Necesitatea de a asigura comparabilitatea abordărilor și metodelor de evaluare în și între regiuni și/sau subregiuni marine.

9. Necesitatea de a pune la punct specificări tehnice și metode standard pentru monitorizarea la nivel comunitar în măsură de a permite comparabilitatea informațiilor.

10. Necesitatea de a garanta, în măsura posibilului, compatibilitatea cu programele existente elaborate la nivel regional și internațional în scopul favorizării coerenței între aceste programe și de a evita eforturi duble, folosind orientările de monitorizare cele mai pertinente pentru regiunea sau subregiunea marină în cauză.

11. Necesitatea de a include, în evaluarea inițială prevăzută la articolul 8, o evaluare a principalelor schimbări în condițiile ecologice și, dacă este cazul, probleme noi și viitoare.

12. Necesitatea de a trata, în evaluarea inițială prevăzută la articolul 8, elementele pertinente enumerate în anexa III, inclusiv variabilitatea lor naturală și de a evalua progresul spre realizarea obiectivelor de mediu stabilite în conformitate cu articolul 10 alineatul (1), utilizând după caz, indicatorii stabiliți și punctele lor de referință limită și țintă.

1. Controlul intrărilor: măsuri de gestionare care influențează dimensiunea permisă a activității umane.

2. Controlul ieșirilor: măsuri de gestionare care influențează gradul de perturbare permis asupra componentelor ecosistemului.

3. Controlul distribuției spațiale și temporale: măsuri de gestionare care influențează locul și momentul în care este permisă o activitate.

4. Măsuri de coordonare a gestionării: instrumente care garantează ca gestionarea este coordonată.

5. Măsuri de ameliorare a urmăririi, dacă este fezabil, a poluării marine.

6. Măsuri de stimulare economică: măsuri de gestionare care, datorită interesului economic pe care-l prezintă, stimulează utilizatorii ecosistemelor marine să acționeze în așa fel încât să contribuie la atingerea stării ecologice bune.

7. Instrumente de atenuare și remediere: instrumente de gestionare care orientează activitățile umane spre o restaurare a componenților deteriorați ai ecosistemelor marine.

8. Comunicarea, participarea părților interesate și sensibilizarea publicului.