CAPITOLUL III STRATEGII MARINE: PROGRAME DE MĂSURI

Articolul 13

Programe de măsuri

(1)  Pentru fiecare regiune sau subregiune marină în cauză, statele membre determină măsurile necesare pentru a obține sau pentru a menține starea ecologică bună, în sensul articolului 9 alineatul (1), în apele lor marine.

Aceste măsuri se elaborează pe baza evaluării inițiale realizate în baza articolului 8 alineatul (1), având în vedere obiectivele de mediu stabilite în temeiul articolului 10 alineatul (1), și ținând cont de tipurile de măsuri enumerate în anexa VI.

(2)  Statele membre integrează măsurile elaborate în temeiul alineatului (1) într-un program de măsuri, ținând cont de măsurile pertinente necesare în temeiul legislației comunitare, în special Directiva 2000/60/CE, Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale ( 1 ) și Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat ( 2 ) și instrumentele legislative ulterioare privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei sau în temeiul acordurilor internaționale.

(3)  În stabilirea unui program de măsuri conform alineatului (2), statele membre trebuie să țină pe deplin cont de dezvoltarea durabilă și în special de repercusiunile sociale și economice ale măsurilor prevăzute. În scopul acordării de asistență autorității sau autorităților competente menționate la articolul 7 în vederea realizării obiectivelor lor într-o manieră integrată, statele membre pot identifica sau înființa cadre administrative pentru a putea beneficia de pe urma unei interacțiuni de acest fel.

Statele membre veghează ca măsurile să fie rentabile și realizabile din punct de vedere tehnic și procedează, înainte de introducerea oricărei noi măsuri, la o analiză a impactului acesteia, inclusiv analize cost-beneficii.

(4)  Programele de măsuri stabilite în conformitate cu prezentul articol cuprind măsuri de protecție spațială, contribuind la rețele coerente și reprezentative de zone marine protejate, cuprinzând în mod adecvat diversitatea ecosistemelor componente, ca de exemplu zone speciale de conservare în sensul Directivei „Habitate”, zone de protecție speciale în sensul Directivei „Păsări” și zone marine protejate, astfel cum au fost convenite de Comunitate sau de statele membre interesate, în cadrul acordurilor internaționale sau regionale la care acestea sunt părți.

(5)  În cazul în care statele membre consideră că gestionarea unei activități umane la nivel comunitar sau internațional ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului marin, în special în zonele menționate la alineatul (4), acestea se vor adresa, în mod individual sau colectiv, autorității competente sau organizației internaționale corespunzătoare în vederea examinării și a unei eventuale adoptări a unor măsuri care ar putea fi necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei directive, pentru a permite menținerea sau, după caz, refacerea integrității, structurii și funcționării ecosistemelor.

(6)  Nu mai târziu de 2013, statele membre vor pune la dispoziția publicului informațiile corespunzătoare privind zonele menționate la alineatele (4) și (5) pentru fiecare regiune și subregiune marină.

(7)  Statele membre indică în programele lor de măsuri modalitățile de punere în aplicare a acestora și maniera în care acestea vor contribui la realizarea obiectivelor de mediu stabilite în temeiul articolului 10 alineatul (1).

(8)  Statele membre examinează implicațiile programelor lor de măsuri pentru apele aflate dincolo de apele lor marine, în vederea minimizării riscului unor daune și, dacă este posibil, în vederea realizării unui impact pozitiv asupra apelor în cauză.

(9)  Statele membre notifică Comisia și toate celelalte state membre interesate cu privire la programele lor de măsuri, în termen de trei luni de la elaborarea acestora.

(10)  Sub rezerva dispozițiilor articolului 16, statele membre veghează ca programele lor să fie operaționale în termen de un an de la elaborarea acestora.

Articolul 14

Excepții

(1)  Un stat membru poate identifica în apele sale marine anumite situații în care, pentru oricare din motivele enumerate la literele (a)-(d), obiectivele de mediu sau starea ecologică bună nu pot fi atinse, în toate aspectele lor, prin măsurile luate de statul membru în cauză sau, pentru motivele menționate la litera (e), nu pot fi atinse în termenul respectiv:

Statul membru în cauză indică în mod clar astfel de situații în programul său de măsuri și justifică punctul său de vedere către Comisie. În identificarea acestor situații un stat membru va lua în considerare consecințele pentru statele membre din regiunea sau subregiunea marină în cauză.

Cu toate acestea, statul membru interesat adoptă măsuri ad-hoc adecvate în vederea continuării urmăririi obiectivelor de mediu, în vederea evitării oricărei noi deteriorări a stării apelor marine afectate pentru motivele expuse la literele (b), (c) sau (d) și pentru a atenua impactul negativ la nivelul regiunii sau subregiunii marine respective sau în apele marine ale altor state membre.

(2)  În situația prevăzută la alineatul (1) litera (d), statele membre veghează ca modificările sau alterările să nu împiedice sau să nu compromită într-o manieră definitivă obținerea stării ecologice bune la nivelul regiunii sau subregiunii marine respective sau în apele marine ale altor state membre.

(3)  Măsurile ad-hoc prevăzute la alineatul (1) paragraful al treilea sunt, în măsura posibilului, integrate în programele de măsuri.

(4)  Statele membre elaborează și pun în aplicare toate elementele strategiilor marine menționate la articolul 5 alineatul (2), dar nu sunt nevoite, cu excepția evaluării inițiale descrise la articolul 8, să ia măsuri specifice în cazul în care nu există un risc semnificativ pentru mediul marin sau în cazul în care costurile acestor măsuri ar fi disproporționate având în vedere riscurile pentru mediul marin, și cu condiția să nu continue deteriorarea acestuia.

Atunci când, pentru oricare dintre motivele menționate, un stat membru nu ia niciun fel de măsuri, acesta furnizează Comisiei justificările necesare pentru a-și motiva decizia, evitând, în același timp, compromiterea permanentă a obiectivului de a atinge o bună stare ecologică.

Articolul 15

Recomandări de acțiune comunitară

(1)  În cazul în care un stat membru identifică o problemă având impact asupra stării ecologice a apelor sale marine și care nu poate fi rezolvată prin metodele adoptate la nivel național, sau care este legată de o altă politică comunitară sau de un acord internațional, acesta informează Comisia prin furnizarea unei justificări care susține punctul său de vedere.

Comisia răspunde într-un termen de șase luni.

(2)  În cazul în care este necesară o acțiune a instituțiilor comunitare, statele membre adresează recomandări corespunzătoare Comisiei sau Consiliului în vederea unor măsuri cu privire la problemele menționate la alineatul (1). În lipsa unor dispoziții contrare din legislația comunitară aplicabilă, Comisia răspunde tuturor recomandărilor de acest tip într-un termen de 6 luni și, dacă este cazul, reflectă recomandările primite în prezentarea de propuneri aferente către Parlamentul European și către Consiliu.

Articolul 16

Notificările și evaluările Comisiei

Pe baza notificărilor cu privire la programele de măsuri, realizate în temeiul articolului 13 alineatul (9), Comisia evaluează, în cazul fiecărui stat membru, măsura în care programele notificate constituie un cadru corespunzător pentru satisfacerea cerințelor prezentei directive și poate solicita statului membru în cauză să furnizeze orice fel de informații suplimentare, dacă sunt disponibile și necesare.

Pentru a efectua evaluările în cauză, Comisia ia în considerare coerența între programele de măsuri din cadrul diferitelor regiuni sau subregiuni marine, precum și la nivelul întregii Comunități.

În termen de șase luni de la recepționarea tuturor notificărilor menționate, Comisia informează statele membre în cauză cu privire la faptul dacă, în opinia sa, programele de măsuri comunicate respectă dispozițiile prezentei directive și oferă îndrumare cu privire la orice modificări pe care le consideră necesare.