+CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
---+Articolul 1 Definiții
---+Articolul 2 Domeniul de aplicare
---+Articolul 3 Obligația de asigurare a vehiculelor
---+Articolul 4 Controale privind asigurarea
------+Article 4 1.
------+Article 4 2.
---+Articolul 5 Derogare de la obligația de asigurare a vehiculelor
------+Article 5 1.
------+Article 5 2.
------+Article 5 3.
------+Article 5 4.
------+Article 5 5.
------+Article 5 6.
------+Article 5 7.
---+Articolul 6 Birourile naționale ale asigurătorilor

CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE

1. Prezentare generală

,
Titlu Reglementare
Articolul 1 Definiții

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei directive se înțelege prin:

▼M1

1.

„vehicul” :
(a) 

orice autovehicul acționat exclusiv în mod mecanic pe uscat, dar care nu se deplasează pe șine, cu:

(i) 

o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau

(ii) 

o masă proprie maximă mai mare de 25 kg și o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h;

(b) 

orice remorcă destinată utilizării cu un vehicul menționat la litera (a), indiferent dacă este cuplată sau necuplată.

Fără a aduce atingere literelor (a) și (b), vehiculele pentru scaune rulante destinate exclusiv utilizării de către persoanele cu dizabilități fizice nu sunt considerate vehicule în sensul prezentei directive;

▼M1

1a.

„utilizarea unui vehicul” : orice utilizare a unui vehicul care este conformă în momentul accidentului cu funcția vehiculului ca mijloc de transport, indiferent de caracteristicile vehiculului și de terenul pe care este utilizat autovehiculul și indiferent dacă acesta staționează sau este în mișcare;

▼M1

2.

„persoană prejudiciată” : orice persoană îndreptățită să primească despăgubire pentru orice prejudiciu produs de vehicule;

▼B

3.

„birou național al asigurătorilor” : o organizație profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite și care reunește întreprinderile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice activitatea de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule cu motor;

4.

„teritoriul în care staționează în mod obișnuit vehiculul” :

(a) 

teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuță de înmatriculare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau

(b) 

în cazurile în care nu există înmatriculare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un tichet de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuței de înmatriculare, teritoriul statului în care s-a eliberat tichetul de asigurare sau semnul respectiv; sau

(c) 

în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există placă de înmatriculare, tichet de asigurare și nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care deținătorul vehiculului este rezident permanent; sau

(d) 

în cazul în care vehiculul nu are plăcuță de înmatriculare sau are o plăcuță care nu corespunde sau nu mai corespunde cu vehiculul și a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluționa cererea de despăgubire în conformitate cu articolul 2 litera (a) sau cu articolul 10;

5.

„carte verde” : certificat internațional de asigurare eliberat în numele unui birou național în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

6.

„întreprindere de asigurare” : o întreprindere care a primit autorizația administrativă în conformitate cu articolul 6 sau cu articolul 23 alineatul (2) din Directiva 73/239/CEE;

7.

„unitate” : sediul social, agenția sau sucursala unei întreprinderi de asigurare, în conformitate cu definiția de la articolul 2 litera (c) din a doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii ( 1 );

▼M1

8.

„stat membru de origine” : „stat membru de origine” în sensul definiției de la articolul 13 punctul 8 litera (a) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ).

▼B

Articolul 2 Domeniul de aplicare

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Dispozițiile articolelor 4, 6, 7 și 8 se aplică vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul statelor membre:

(a) 

după încheierea unei convenții între birourile naționale ale asigurătorilor prin care fiecare birou național garantează, în concordanță cu prevederile legislației sale interne în domeniul asigurărilor obligatorii, soluționarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care staționează în mod obișnuit pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă aceste vehicule sunt asigurate sau nu;

(b) 

de la data stabilită de către Comisie după ce aceasta, în strânsă cooperare cu statele membre, s-a asigurat că o asemenea convenție a fost încheiată;

(c) 

pe durata acestei convenții.

Articolul 3 Obligația de asigurare a vehiculelor

Articolul 3

Obligația de asigurare a vehiculelor

▼M1

În conformitate cu dispozițiile articolului 5, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că răspunderea civilă pentru pagubele produse de un vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul lor este acoperită prin asigurare.

▼M1

Prezenta directivă nu se aplică în cazul utilizării unui vehicul în cadrul evenimentelor și activităților sportive cu motor, inclusiv al curselor, al competițiilor, al antrenamentelor, al testărilor și al demonstrațiilor care se desfășoară într-un stat membru într-o zonă cu acces restricționat și demarcată, în cazul în care statul membru se asigură că organizatorul activității sau orice altă parte a încheiat o asigurare sau că există un instrument de garantare alternativ care acoperă prejudiciile provocate oricărei părți terțe, inclusiv spectatorilor și altor persoane prezente, dar care nu acoperă neapărat prejudiciile produse conducătorilor auto participanți și vehiculelor acestora.

▼B

Măsurile menționate la primul paragraf stabilesc prejudiciile acoperite de asigurare, precum și termenii și condițiile asigurării.

Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că prin contractul de asigurare sunt acoperite și următoarele:

(a) 

prejudiciile cauzate pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu legislația în vigoare în acele state;

(b) 

prejudiciile suferite de resortisanții statelor membre în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică tratatul, în cazul în care nu există un birou național al asigurătorilor pentru teritoriul traversat; în acest caz, paguba sau vătămarea se despăgubește în conformitate cu legislația internă privind asigurarea obligatorie în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia staționează în mod obișnuit vehiculul.

Asigurarea prevăzută la primul paragraf acoperă în mod obligatoriu prejudiciile materiale și vătămările corporale.

Articolul 4 Controale privind asigurarea
Articolul 5 Derogare de la obligația de asigurare a vehiculelor
Articolul 6 Birourile naționale ale asigurătorilor

Articolul 6

Birourile naționale ale asigurătorilor

Fiecare stat membru se asigură că, în cazul producerii pe teritoriul său a unui accident de către un vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul altui stat membru, fără a aduce atingere obligațiilor menționate la articolul 2 litera (a), biroul național al asigurătorilor obține informații:

(a) 

cu privire la teritoriul în care staționează în mod obișnuit vehiculul și la numărul de înmatriculare al acestuia, dacă există;

(b) 

în măsura posibilului, cu privire la detaliile asigurării vehiculului, înscrise în cartea verde care este în posesia deținătorului vehiculului, în măsura în care aceste detalii sunt solicitate de statul membru pe teritoriul căruia staționează în mod obișnuit vehiculul.

De asemenea, fiecare stat membru se asigură că biroul comunică informațiile menționate la literele (a) și (b) biroului național al asigurătorilor din statul pe teritoriul căruia staționează în mod obișnuit vehiculul menționat la primul paragraf.

1.1 Referințe

1.2 Cerințe identificate

1.3 Standarde asociate

2. Cerințe identificate

Cerințe
Sursă Cerință

3. Standarde asociate

Standarde
Sursă Cerință
  • Builddate: 23.12.2023 00:00:00 -Doknr: CELEX:32009L0103
  • EULAW -

    EN: Legal acts of the European Union from EUR-Lex, https://eur-lex.europa.eu/. © European Union. Re-use is authorised by Decision 2011/833/EU, provided the source is acknowledged; the consolidated texts are licensed under CC BY 4.0 (EUR-Lex legal notice). Divided into sections and converted into the GRCA format, the wording unchanged. Only the legislation published in the Official Journal of the European Union is deemed authentic.

    DE: Rechtsakte der Europäischen Union aus EUR-Lex, https://eur-lex.europa.eu/. © Europäische Union. Weiterverwendung nach Beschluss 2011/833/EU mit Quellenangabe gestattet; die konsolidierten Fassungen stehen unter CC BY 4.0 (Rechtlicher Hinweis von EUR-Lex). In Abschnitte aufgeteilt und in das GRCA-Format umgewandelt, der Wortlaut unverändert. Verbindlich sind allein die im Amtsblatt der Europäischen Union veröffentlichten Rechtsakte.