ANEXA VIII

ANEXA VIII

Autoreglementare

(menționată la articolul 17)

În plus față de cerințele juridice fundamentale conform cărora inițiativele de autoreglementare trebuie să respecte toate dispozițiile tratatului (în special regulile privind piața internă și cele de concurență), precum și angajamentele internaționale ale Comisiei, inclusiv normele de comerț multilateral, poate fi folosită următoarea listă neexhaustivă de criterii orientative pentru a evalua admisibilitatea inițiativelor de autoreglementare ca o alternativă la o măsura de punere în aplicare în contextul prezentei directive:

1.    Participarea liberă

Inițiativele de autoreglementare trebuie să fie deschise participării operatorilor din țări terțe, atât în faza de pregătire, cât și în cea de punere în aplicare.

2.    Valoarea adăugată

Inițiativele de autoreglementare trebuie să creeze valoare adăugată (mai mare decât cea din starea curentă) în ceea ce privește performanța de mediu generală îmbunătățită a produsului reglementat.

3.    Reprezentativitate

Sectorul de producție și asociațiile participante în cadrul unei inițiative de autoreglementare trebuie să reprezinte marea majoritate a sectorului economic relevant, cu cât mai puține excepții posibil. Se veghează la respectarea regulilor de concurență.

4.    Obiectivele cuantificate și eșalonate

Obiectivele definite de părțile interesate trebuie să fie fixate în termeni clari și lipsiți de ambiguitate, plecând de la o bază bine definită. Dacă inițiativa de autoreglementare acoperă un interval lung de timp, trebuie să se includă obiective intermediare. Trebuie să existe posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu obiectivele și țintele (intermediare) într-un mod accesibil și credibil, folosind indicatori clari și fiabili. Informațiile de cercetare și datele inițiale de natură științifică și tehnică trebuie să faciliteze elaborarea acestor indicatori.

5.    Implicarea societății civile

În vederea asigurării transparenței, inițiativele de autoreglementare trebuie să fie date publicității, inclusiv folosind internetul și alte mijloace electronice de diseminare a informației.

Aceeași remarcă trebuie să se aplice rapoartelor de monitorizare intermediare și finale. Părțile interesate, inclusiv statele membre, sectorul de producție, organizațiile nonguvernamentale de mediu și asociațiile de consumatori trebuie să fie invitate să ia poziție față de orice inițiativă de autoreglementare.

6.    Monitorizare și raportare

Inițiativele de autoreglementare trebuie să conțină un sistem de monitorizare bine precizat, cu răspunderi clar identificate pentru sectorul de producție și inspectorii independenți. Serviciile Comisiei, în parteneriat cu părțile implicate în inițiativa de autoreglementare, trebuie să fie invitate să monitorizeze realizarea acestor obiective.

Planul de monitorizare și raportare trebuie să fie detaliat, transparent și obiectiv. Trebuie să revină serviciilor Comisiei, asistată de comitetul menționat la articolul 19 alineatul (1), sarcina de a aprecia dacă au fost sau nu realizate obiectivele acordului voluntar sau alte măsuri de autoreglementare.

7.    Analiza cost-eficacitate a administrării inițiativelor de autoreglementare

Costul administrării inițiativelor de autoreglementare, în special cu privire la monitorizare, nu trebuie să conducă la o sarcină administrativă disproporționată în comparație cu obiectivele acestora și cu alte instrumente de politică disponibile.

8.    Durabilitate

Inițiativele de autoreglementare trebuie să răspundă obiectivelor politice ale prezentei directive, inclusiv abordarea integrată, și trebuie să fie aliniate dimensiunilor economice și sociale ale dezvoltării durabile. Trebuie să fie integrată protecția intereselor consumatorilor (sănătate, calitatea vieții și interese economice).

9.    Compatibilitatea măsurilor de stimulare

Este improbabil ca inițiativele de autoreglementare să conducă la rezultatele așteptate dacă alți factori și măsuri de stimulare – presiunea pieței, impozitele și legislația internă – transmit semnale contradictorii participanților la inițiativele de autoreglementare. Coerența politicilor este esențială în acest sens și trebuie să fie luată în considerare la evaluarea eficienței unei inițiative.