Articolul 4 Obiectivele și contribuțiile naționale pentru cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice

referitor la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră și pentru a contribui la realizarea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii:

▼M3

▼B

referitor la energia din surse regenerabile:

În vederea realizării obiectivului obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, o contribuție la respectivul obiectiv în ceea ce privește ponderea ce revine statului membru a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie în 2030, cu o traiectorie orientativă pentru această contribuție începând din anul 2021. Până în 2022, traiectoria orientativă trebuie să ajungă la un punct de referință de cel puțin 18 % din creșterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul național obligatoriu pentru 2020 al statului membru respectiv și contribuția sa la obiectivul pentru 2030. Până în 2025, traiectoria orientativă trebuie să ajungă la un punct de referință de cel puțin 43 % din creșterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul național obligatoriu pentru 2020 al statului membru respectiv și contribuția sa la obiectivul pentru 2030. Până în 2027, traiectoria orientativă trebuie să ajungă la un punct de referință de cel puțin 65 % din creșterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul național obligatoriu pentru 2020 al statului membru respectiv și contribuția sa la obiectivul pentru 2030.

Până în 2030, traiectoria orientativă trebuie să ajungă cel puțin la nivelul contribuției planificate a statului membru. Dacă un stat membru estimează că își va depăși obiectivul național obligatoriu pentru 2020, traiectoria sa orientativă poate începe la nivelul prevăzut a fi atins. Traiectoriile orientative ale statelor membre constituie împreună punctele de referință ale Uniunii în 2022, în 2025 și în 2027 și obiectivul obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001. Pe lângă contribuția sa la obiectivul Uniunii și traiectoria sa orientativă în sensul prezentului regulament, un stat membru poate să indice niveluri mai ambițioase în cadrul politicilor naționale;

contribuția orientativă privind eficiența energetică pe plan național pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind eficiența energetică de cel puțin 32,5 % în 2030, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2012/27/UE, bazată fie pe consumul de energie primară sau finală, fie pe economiile de energie primară sau finală, fie pe intensitatea energetică.

Statele membre își exprimă contribuția ca nivel absolut al consumului de energie primară și al consumului de energie finală în 2020 și ca nivel absolut al consumului de energie primară și al consumului de energie finală în 2030, cu o traiectorie orientativă pentru contribuția respectivă începând din 2021. Ele explică metodologia pe care au utilizat-o și factorii de conversie folosiți;

cantitatea cumulată de economii de energie la nivelul utilizării finale care trebuie realizate în perioada 2021-2030 în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b), privind obligațiile de economisire a energiei, din Directiva 2012/27/UE;

etapele orientative ale strategiei pe termen lung pentru renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, foaia de parcurs cu indicatori ai progresului măsurabili, stabiliți la nivel intern, o estimare bazată pe dovezi a economiilor de energie preconizate și a altor beneficii și contribuțiile la obiectivele Uniunii în materie de eficiență energetică în temeiul Directivei 2012/27/UE, în conformitate cu articolul 2a din Directiva 2010/31/UE;

suprafața totală care urmează să fie renovată sau economiile de energie anuale echivalente care trebuie realizate în perioada 2021-2030 în temeiul articolului 5 din Directiva 2012/27/UE referitor la rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice;

obiectivele naționale în ceea ce privește:

nivelul de interconectivitate a rețelelor electrice spre care tinde statul membru în 2030, având în vedere obiectivul de interconectare a rețelelor electrice de cel puțin 15 % pentru 2030, cu o strategie în care nivelul începând din 2021 este stabilit în strânsă cooperare cu statele membre afectate, ținând seama de obiectivul de 10 % privind interconectarea prevăzut pentru 2020 și de indicatorii gradului de urgență al măsurilor necesare pe baza diferențelor de preț de pe piața angro, a capacității nominale de transport a interconexiunilor în raport cu vârful de sarcină și a puterii instalate de producere din surse regenerabile, astfel cum se prevede în partea 1 secțiunea A punctul 2.4.1 din anexa I. Fiecare interconexiune nouă face obiectul unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic și de mediu și este implementată numai în cazul în care beneficiile potențiale sunt mai mari decât costurile;

proiectele esențiale privind infrastructura de transport al energiei electrice și al gazului și, dacă este cazul, proiectele de modernizare, care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor din cadrul celor cinci dimensiuni ale uniunii energetice;

obiectivele naționale referitoare la alte aspecte ale pieței interne a energiei, precum: creșterea gradului de flexibilitate a sistemului, în special prin politici și măsuri legate de stabilirea prețului pe baza condițiilor de piață, cu respectarea legislației aplicabile; integrarea și cuplarea piețelor, cu scopul de a spori capacitatea comercializabilă a interconexiunilor existente, rețelele inteligente, agregarea, participarea activă a cererii stocarea, producerea distribuită, mecanismele pentru dispecerizare, redispecerizare și limitare și semnalele de preț în timp real, inclusiv un termen până la care să fie îndeplinite obiectivele, precum și alte obiective naționale legate de piața internă a energiei, astfel cum se prevede în partea 1 secțiunea A punctul 2.4.3 din anexa I;

obiectivele naționale și obiectivele de finanțare privind inovarea și cercetarea publică și, dacă sunt disponibile date, inovarea și cercetarea privată legată de uniunea energetică, inclusiv, dacă este cazul, un termen până la care să fie îndeplinite obiectivele; reflectarea priorităților strategiei pentru uniunea energetică și, după caz, ale Planului SET. La stabilirea obiectivelor și a contribuțiilor sale, statul membru poate să se bazeze pe strategiile sau planurile naționale existente care sunt compatibile cu legislația Uniunii;

dacă sunt disponibile, obiectivele naționale pentru 2050 referitoare la promovarea tehnologiilor pentru energie nepoluantă.