Articolul 6 Suspendarea executărilor silite individuale

(1)   Statele membre se asigură că debitorii pot beneficia de suspendarea executărilor silite individuale pentru a sprijini negocierile asupra unui plan de restructurare dintr-un cadru de restructurare preventivă.

Statele membre pot să prevadă că autoritățile judiciare sau administrative pot refuza să acorde suspendarea executărilor silite individuale în cazul în care o astfel de suspendare nu este necesară sau nu ar îndeplini obiectivul menționat la primul paragraf.

(2)   Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), statele membre se asigură că suspendarea executărilor silite individuale poate acoperi toate tipurile de creanțe, inclusiv creanțele garantate și creanțele privilegiate.

(3)   Statele membre pot prevedea că o suspendare a executărilor silite individuale poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau poate fi limitată, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați ori uneia sau mai multor categorii separate de creditori.

În cazul unei suspendări limitate, suspendarea se aplică numai creditorilor care au fost informați, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la negocierile menționate la alineatul (1) asupra planului de restructurare sau cu privire la suspendare.

(4)   Statele membre pot exclude anumite creanțe sau categorii de creanțe din domeniul de aplicare al suspendării executărilor silite individuale în circumstanțe bine definite, atunci când excluderea este justificată în mod corespunzător și în cazul în care:

(5)   Alineatul (2) nu se aplică creanțelor lucrătorilor.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot aplica alineatul (2) creanțelor lucrătorilor dacă și în măsura în care statele membre se asigură că plata acestor creanțe este garantată în cadrele de restructurare preventivă la un nivel de protecție similar.

(6)   Durata inițială a unei suspendări a executărilor silite individuale este limitată la maximum patru luni.

(7)   În pofida alineatului (6), statele membre pot să permită autorităților judiciare sau administrative să prelungească durata unei suspendări a executărilor silite individuale sau să dispună o nouă suspendare a acestora, la cererea debitorului, a unui creditor sau, acolo unde este cazul, a unui practician în domeniul restructurării. Această prelungire sau această nouă suspendare a executărilor silite individuale este acordată numai dacă există circumstanțe bine definite care demonstrează că această prelungire sau această nouă suspendare este justificată în mod corespunzător, cum ar fi:

(8)   Durata totală a suspendării executărilor silite individuale, cu tot cu prelungiri și reînnoiri, nu depășește douăsprezece luni.

În cazul în care statele membre au ales să pună în aplicare prezenta directivă prin intermediul uneia sau mai multor proceduri sau măsuri care nu îndeplinesc condițiile notificării în temeiul anexei A la Regulamentul (UE) 2015/848, durata totală a suspendării în temeiul acestor proceduri este limitată la cel mult patru luni dacă centrul intereselor principale ale debitorului a fost transferat din alt stat membru în perioada de trei luni anterioară depunerii unei cereri de deschidere a procedurilor de restructurare preventivă.

(9)   Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot ridica o suspendare a executărilor silite individuale în următoarele cazuri:

Statele membre pot limita competența, în temeiul primului paragraf, de a ridica suspendarea executărilor silite individuale la situațiile în care creditorii nu au avut ocazia de a fi audiați înainte de intrarea în vigoare a suspendării ori înainte ca autoritatea judiciară sau administrativă să acorde o prelungire a perioadei.

Statele membre pot să prevadă o perioadă minimă, care nu depășește perioada menționată la alineatul (6), în cursul căreia o suspendare a executărilor silite individuale nu poate fi ridicată.