(3) Prin derogare de la prezentul articol alineatul (2), în cazul în care un stat membru consideră că nu este posibil să instituie până în 2050 măsurile de restaurare necesare pentru a atinge o suprafață de referință favorabilă pentru un anumit tip de habitat pe 100 % din suprafață, statul membru în cauză poate stabili un procent mai mic, la un nivel cuprins între 90 % și 100 %, în planul său național de restaurare, astfel cum se menționează la articolul 15, și prezintă o justificare adecvată. Într-un astfel de caz, statul membru instituie treptat măsurile de restaurare necesare pentru a atinge acest procent mai mic până în 2050. Până în 2030, măsurile de restaurare respective acoperă cel puțin 30 % din suprafața suplimentară necesară pentru a atinge un astfel de procent mai mic până în 2050, iar până în 2040, ele acoperă cel puțin 60 % din suprafața suplimentară necesară pentru a atinge un astfel de procent mai mic până în 2050.