(1) Fiecare stat membru instituie unul sau mai multe mecanisme de finanțare pentru a se asigura că autoritatea de rezoluție dispune de fonduri adecvate prin contribuții ex ante sau ex post ori o combinație a acestora din partea întreprinderilor de asigurare și de reasigurare autorizate în statul membru respectiv și a sucursalelor din Uniune ale întreprinderilor din țări terțe situate pe teritoriul statului membru respectiv pentru a acoperi cel puțin plata diferenței către acționari, deținători de polițe, beneficiari, solicitanți de despăgubiri sau alți creditori menționați la articolul 57.
Statele membre pot prevedea posibilitatea de a utiliza mecanismele de finanțare menționate la primul paragraf pentru a acoperi și alte costuri asociate cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, în măsura în care utilizarea mecanismelor de finanțare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor rezoluției.
Statele membre pot utiliza pentru mecanismele lor de finanțare aceeași structură administrativă ca pentru sistemele lor de garantare a asigurărilor, ținând seama de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (26).