CAPITOLUL III GESTIONAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

Articolul 12

Cerințe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită

În zonele și aglomerările în care nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot, PM10, PM2,5, plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în anexele XI și XIV, statele membre mențin nivelurile acelor poluanți sub valorile-limită și fac eforturi să păstreze cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu dezvoltarea durabilă.

Articolul 13

Valorile-limită și pragurile de alertă pentru protecția sănătății umane

(1)  Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor și aglomerărilor lor, nivelurile de dioxid de sulf, PM10, plumb și monoxid de carbon din aerul înconjurător se situează sub valorile-limită prevăzute în anexa XI.

În ceea ce privește dioxidul de azot și benzenul, valorile-limită specificate în anexa XI nu pot fi depășite începând cu datele specificate în respectiva anexă.

Gradul de respectare a acestor cerințe este evaluat în conformitate cu anexa III.

Marjele de toleranță prevăzute în anexa XI se aplică în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (1).

(2)  Pragurile de alertă pentru concentrațiile de dioxid de sulf și dioxid de azot în aerul înconjurător sunt cele prevăzute în secțiunea A din anexa XII.

Articolul 14

Niveluri critice

(1)  Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice specificate în anexa XIII, evaluate în conformitate cu secțiunea A din anexa III.

(2)  În cazul în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim specificat în secțiunea C din anexa V. În cazul în care informațiile sunt suplimentate de măsurători indicative sau modelare, atunci numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50 %, cu condiția ca evaluările concentrațiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secțiunea A din anexa I.

Articolul 15

Obiectivul național de reducere a expunerii la PM2,5 pentru protecția sănătății umane

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a reduce expunerea la PM2,5 în vederea atingerii obiectivului național de reducere a expunerii stabilit în secțiunea B din anexa XIV, până în anul precizat în cuprinsul acesteia.

(2)  Statele membre se asigură că indicatorul mediu de expunere pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu secțiunea A din anexa XIV, nu depășește obligația referitoare la concentrația de expunere stabilită la secțiunea C din respectiva anexă.

(3)  Indicatorul mediu de expunere pentru PM2,5 se estimează în conformitate cu secțiunea A din anexa XIV.

(4)  Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa III, că distribuția și numerotarea punctelor de prelevare pe care se bazează calculul indicatorului mediu de expunere pentru PM2,5 reflectă în mod adecvat expunerea generală a populației. Numărul de puncte de prelevare nu este mai mic decât cel stabilit prin aplicarea secțiunii B din anexa V.

Articolul 16

Valoarea-țintă și valoarea-limită ale PM2,5 pentru protecția sănătății umane

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a se asigura că nu este depășită valoarea-țintă pentru concentrațiile de PM2,5 din aerul înconjurător, așa cum este stabilită în secțiunea D din anexa XIV, începând cu data specificată de aceasta.

(2)  Statele membre se asigură că nivelul concentrațiilor de PM2,5 din aerul înconjurător nu depășește valoarea-limită stabilită în secțiunea E din anexa XIV pe ansamblul zonelor și aglomerărilor din cadrul acestora, începând de la data specificată de aceasta. Gradul de respectare a acestei cerințe este evaluat în conformitate cu anexa III.

(3)  Marja de toleranță prevăzută în secțiunea E din anexa XIV se aplică în conformitate cu articolul 23 alineatul (1).

Articolul 17

Cerințele în zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon depășesc valorile-țintă și obiectivele pe termen lung

(1)  Statele membre iau măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a se asigura că valorile-țintă și obiectivele pe termen lung sunt atinse.

(2)  Pentru zonele și aglomerările în care o valoare-țintă este depășită, statele membre se asigură că sunt puse în aplicare, pentru a atinge valorile-țintă, programul pregătit în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2001/81/CE și, dacă este cazul, un plan privind calitatea aerului, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin mijloace care nu implică costuri disproporționate, de la data menționată în secțiunea B din anexa VII la prezenta directivă.

(3)  Pentru zonele și aglomerările în care nivelurile de ozon în aerul înconjurător depășesc obiectivele pe termen lung, dar se situează sub valorile-țintă sau sunt egale cu acestea, statele membre pregătesc și pun în aplicare măsuri care nu presupun costuri disproporționate cu scopul de a atinge obiectivele pe termen lung. Aceste măsuri sunt cel puțin conforme cu planurile privind calitatea aerului și cu programul menționat la alineatul (2).

Articolul 18

Cerințele în zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung

În zonele și aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, statele membre, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontalieră a poluării cu ozon și condițiile meteorologice o permit, mențin aceste niveluri sub cele ale obiectivelor pe termen lung și conservă, prin măsuri adecvate, cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile și un înalt nivel de protecție a mediului și a sănătății umane.

Articolul 19

Măsuri necesare în cazul în care sunt depășite pragurile de informare sau de alertă

În cazul în care pragul de informare precizat în anexa XII sau oricare din pragurile de alertă stabilite în cadrul acesteia sunt depășite, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul prin intermediul mass-media sau al internetului.

Statele membre transmit Comisiei, în mod provizoriu, informații privind nivelurile înregistrate și durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depășite pragurile de alertă sau de informare.

Articolul 20

Contribuții din surse naturale

(1)  Statele membre trimit Comisiei, pentru un anumit an, liste cu zonele și aglomerările unde depășirile valorilor-limită pentru un anumit poluant sunt datorate contribuțiilor din surse naturale. Statele membre furnizează informații cu privire la concentrații și surse, precum și cu privire la probele care demonstrează că depășirile pot fi atribuite surselor naturale.

(2)  În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depășire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (1), această depășire nu este considerată ca o depășire în înțelesul prezentei directive.

(3)  Comisia publică, până la 11 iunie 2010, ghidurile pentru demonstrarea și scăderea depășirilor ce pot fi atribuite surselor naturale.

Articolul 21

Depășiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă

(1)  Statele membre pot desemna zone sau aglomerări în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depășite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.

(2)  Statele membre trimit Comisiei lista oricăror astfel de zone sau aglomerări, împreună cu informații privind concentrațiile și sursele de PM10 din aceste zone sau aglomerări.

(3)  Atunci când transmit informații Comisiei în conformitate cu articolul 27, statele membre furnizează probele necesare pentru a demonstra că orice astfel de depășiri se datorează resuspensiei particulelor și că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua concentrațiile.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 20, în cazul zonelor și aglomerărilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre trebuie să întocmească planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 23 numai în cazul în care depășirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.

(5)  Comisia publică până la 11 iunie 2010 ghidurile privind determinarea contribuțiilor datorate resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.

Articolul 22

Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită și derogarea de la obligația de a aplica anumite valori-limită

(1)  Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate în anexa XI, un stat membru poate proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult cinci ani, sub condiția întocmirii unui plan privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea; acest plan privind calitatea aerului este completat cu informațiile enumerate în secțiunea B din anexa XV cu privire la poluanții respectivi și demonstrează cum se va obține conformitatea cu valorile-limită înaintea expirării noului termen.

(2)  Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru PM10, astfel cum sunt precizate în anexa XI, nu poate fi atinsă datorită unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condițiilor climatice nefavorabile sau contribuțiilor transfrontaliere, un stat membru este exonerat de obligația de a aplica aceste valori-limită până la 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite la alineatul (1) și cu condiția ca statul membru să demonstreze că au fost luate toate măsurile necesare la nivel național, regional și local pentru respectarea termenelor.

(3)  Atunci când un stat membru aplică alineatul (1) sau (2), se asigură că valoarea-limită pentru fiecare poluant nu este depășită cu mai mult decât marja maximă de toleranță precizată în anexa XI pentru fiecare dintre poluanții respectivi.

(4)  Statele membre notifică Comisia atunci când, în opinia lor, alineatele (1) sau (2) sunt aplicabile și comunică acesteia planul privind calitatea aerului menționat la alineatul (1), inclusiv toate informațiile relevante necesare Comisiei, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condițiile relevante sunt sau nu îndeplinite. În cadrul evaluării, Comisia ține seama de efectele estimate, prezente și viitoare, asupra calității aerului înconjurător din statele membre ale măsurilor ce au fost luate de statele membre, precum și de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător ale actualelor măsuri comunitare și ale măsurilor ce urmează a fi propuse de către Comisie.

Atunci când Comisia nu ridică obiecții în termen de nouă luni de la primirea notificării, se consideră că sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea alineatului (1) sau (2).

În cazul în care se ridică obiecții, Comisia poate cere statelor membre să modifice sau să furnizeze noi planuri privind calitatea aerului.