ANEXA I

ANEXA I

Metode pentru monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră

A.   CALCULAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ (Articolul 9)

1.    Formule pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră

În scopul calculării emisiilor de gaze cu efect de seră, societățile aplică următoarea formulă:

Societățile calculează emisiile de CO2 prin însumarea emisiilor de CO2 ale tuturor combustibililor i utilizați, aplicând următoarea formulă:

Societățile calculează emisiile de CH4 prin însumarea emisiilor de CH4 rezultate din arderea tuturor combustibililor i utilizați, împreună cu emisiile cauzate de pierderile de CH4, aplicând următoarea formulă:

Societățile calculează emisiile de N2O prin însumarea emisiilor de N2O ale tuturor combustibililor i utilizați, aplicând următoarea formulă:

Consumul de combustibil se calculează separat pentru emisiile generate de călătoriile între porturi aflate sub jurisdicția unui stat membru, de călătoriile care au avut ca punct de plecare porturi aflate sub jurisdicția unui stat membru, de călătoriile către porturi aflate sub jurisdicția unui stat membru și pentru emisiile din interiorul porturilor aflate sub jurisdicția unui stat membru. Consumul de combustibil la dană în interiorul porturilor aflate sub jurisdicția unui stat membru se calculează separat.

2.    Factori de emisie impliciți

În tabelul următor:

Valorile implicite, astfel cum figurează în tabelul de mai jos, pentru factorii de emisie pentru combustibilii și sursele de emisii utilizate la bordul navei se aplică în sensul prezentului regulament.

În cazul în care într-o căsuță se indică fie TBM, fie N/A, se utilizează cea mai mare valoare implicită a clasei de combustibil din aceeași coloană. În cazul în care, pentru o anumită clasă de combustibil, toate căsuțele din aceeași coloană indică fie TBM, fie N/A, se utilizează valoarea implicită a tipului de combustibil fosil cel mai puțin favorabil. Această regulă nu se aplică în cazul coloanei 6, unde TBM sau N/A se referă la valori indisponibile pentru sursa de emisii respectivă. În cazul în care nu există o valoare implicită pentru Cj, se utilizează o valoare certificată în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2023/1805 al Parlamentului European și al Consiliului (*).

Societățile se pot abate de la valorile implicite pentru factorii de emisie enumerați în tabelul de mai jos, în urma aplicării, după caz, a condițiilor și a restricțiilor prevăzute la articolul 10 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (UE) 2023/1805.

Pentru combustibilii nefosili care nu sunt enumerați în tabelul de mai jos, societatea determină factorii de emisie în conformitate cu articolele 32-35 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (**).

În cazul unui amestec de combustibili, fiecare combustibil este luat în considerare separat.

În coloana 1 se specifică clasa de combustibili.

În coloana 2 se specifică denumirea tipurilor relevante de combustibil pentru fiecare clasă.

Coloana 3 include factorul de emisie EF pentru dioxidul de carbon exprimat în gCO2/gfuel.

Coloana 4 include factorul de emisie EF pentru metan exprimat în gCH4/gfuel.

Coloana 5 include factorul de emisie EF pentru protoxidul de azot exprimat în gN2O/gfuel.

În coloana 6 se specifică partea din combustibil pierdută sub forma emisiilor fugitive și a pierderilor de emisii (Cj) cuantificată ca % din masa combustibilului utilizat de sursa de emisie specifică. Pentru combustibili precum GNL pentru care există emisii fugitive și pierderi de emisii, valoarea emisiilor fugitive și a pierderilor de emisii prezentată în tabel este exprimată sub formă de % din masa combustibilului utilizat. Valorile Cj din tabel se calculează la 50 % din sarcina maximă a motorului.

▼M4

AA.   EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ PROVENITE DE LA NAVELE PENTRU ACTIVITĂȚI OFFSHORE

Emisiile de gaze cu efect de seră generate de navele pentru activități offshore includ emisiile de gaze cu efect de seră generate în timpul călătoriilor de la ultimul port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicția unui stat membru și de la un port de escală aflat sub jurisdicția unui stat membru către următorul port de escală, precum și în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicția unui stat membru de către următoarele nave autorizate să desfășoare activități de servicii în larg sau la instalații offshore:

▼M3

B.   METODE PENTRU DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ

În planul de monitorizare, societatea indică metoda de monitorizare utilizată pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru fiecare navă aflată sub responsabilitatea sa și se asigură că, după ce a fost aleasă o metodă, aceasta este aplicată în mod consecvent.

Se pot utiliza următoarele metode A, B, C și D, ținând seama de abordarea bazată pe calcul sau de abordarea bazată pe măsurare.

Conform abordării bazate pe calcul (metodele A, B și C), emisiile se calculează utilizând formulele prevăzute în partea A. În acest scop, consumul real de combustibil pentru fiecare călătorie se determină utilizând oricare dintre metodele A, B sau C descrise mai jos și aplicate în scopul realizării calculului. Sursele de incertitudine și nivelurile de incertitudine asociate se iau în considerare la selectarea oricăreia dintre metodele A, B sau C. Societatea trebuie să efectueze în mod regulat activități de control adecvate, inclusiv verificări încrucișate între cantitatea aferentă operațiunii de buncheraj prevăzută în documentul privind operațiunea de buncheraj (BDN – Bunker Fuel Delivery Note) și cantitatea aferentă operațiunii de buncheraj indicată prin măsurarea la bord și să ia măsuri corective în cazul în care se observă abateri semnificative.

În cadrul abordării bazate pe măsurare (metoda D), se utilizează măsurători directe ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

Se poate utiliza orice combinație a metodelor A, B, C și D, după evaluarea de către verificator, dacă un astfel de demers îmbunătățește precizia generală a măsurării.

1.    Metoda A: BDN și inventarierea periodică a cantităților din rezervoarele de combustibil

Această metodă se bazează pe cantitatea și tipul de combustibil, astfel cum sunt indicate în BDN, în combinație cu inventarierea periodică a cantităților din rezervoarele de combustibil bazată pe citirea nivelului de combustibil din rezervoare. Combustibilul disponibil la începutul perioadei plus livrările și minus combustibilul disponibil la sfârșitul perioadei și combustibilul scos din rezervor în intervalul cuprins între începutul și sfârșitul perioadei constituie împreună combustibilul consumat de-a lungul perioadei.

Perioada înseamnă timpul dintre două escale portuare sau timpul petrecut într-un port. În ceea ce privește combustibilul utilizat în cursul unei perioade, trebuie să se specifice tipul de combustibil și conținutul de sulf al combustibilului.

Această metodă nu se utilizează când BDN nu sunt disponibile la bordul navelor, în special când marfa este utilizată drept combustibil, de exemplu gazul natural lichefiat (GNL) pierdut prin vaporizare pe durata stocării.

În temeiul regulilor actuale din anexa VI la MARPOL, este obligatorie păstrarea BDN la bord timp de trei ani după livrarea combustibilului pentru nave, iar acesta trebuie să fie disponibil imediat. Inventarierea periodică a cantităților din rezervoarele de combustibil de la bord se bazează pe citirea nivelului de combustibil din rezervoare. Se utilizează tabele pentru rezervoare relevante pentru fiecare rezervor de combustibil pentru a se determina volumul la momentul citirii nivelului de combustibil din rezervoare. Incertitudinea asociată BDN se specifică în planul de monitorizare. Citirea nivelului de combustibil din rezervoare se efectuează prin metode adecvate, precum sistemele automatizate, sondările și ruletele cu lest. Metoda sondării rezervoarelor și incertitudinea asociată se specifică în planul de monitorizare.

În cazul în care cantitatea de combustibil alimentat sau cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare este determinată ca unități de volum, exprimate în metri cubi, societatea transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densității reale. Societatea determină densitatea reală utilizând:

Densitatea reală se exprimă în kg/metru cub și se determină pentru temperatura aplicabilă în contextul unei măsurători specifice. Dacă valorile densității reale nu sunt disponibile, se aplică un factor de densitate standard pentru tipul de combustibil în cauză după evaluarea de către verificator.

2.    Metoda B: monitorizarea la bord a rezervoarelor de combustibil pentru nave

Această metodă se bazează pe citirea nivelului de combustibil din toate rezervoarele de combustibil de la bord. Citirea nivelului de combustibil din rezervoare se efectuează zilnic atunci când nava se află în larg și la fiecare alimentare a navei sau scoatere de combustibil din rezervoare.

Variațiile cumulative ale nivelului de combustibil din rezervoare între două citiri constituie consumul de combustibil din perioada respectivă.

Perioada înseamnă timpul dintre două escale portuare sau timpul petrecut într-un port. În ceea ce privește combustibilul utilizat în cursul unei perioade, trebuie să se specifice tipul de combustibil și conținutul de sulf al combustibilului.

Citirea nivelului de combustibil din rezervoare se efectuează prin metode adecvate, precum sistemele automatizate, sondările și ruletele cu lest. Metoda sondării rezervoarelor și incertitudinea asociată se specifică în planul de monitorizare.

În cazul în care cantitatea de combustibil alimentat sau cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare este determinată ca unități de volum, exprimate în metri cubi, societatea transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densității reale. Societatea determină densitatea reală utilizând:

Densitatea reală se exprimă în kg/metru cub și se determină pentru temperatura aplicabilă în contextul unei măsurători specifice. Dacă valorile densității reale nu sunt disponibile, se aplică un factor de densitate standard pentru tipul de combustibil în cauză după evaluarea de către verificator.

3.    Metoda C: debitmetre pentru procesele de combustie aplicabile

Această metodă se bazează pe debitele de combustibil măsurate la bord. Datele de la toate debitmetrele legate la sursele de emisii de gaze cu efect de seră relevante sunt combinate pentru a determina consumul de combustibil total într-o anumită perioadă.

Perioada înseamnă timpul dintre două escale portuare sau timpul petrecut într-un port. În ceea ce privește combustibilul utilizat în cursul unei perioade, trebuie să se monitorizeze tipul de combustibil și conținutul de sulf al combustibilului.

Metodele de etalonare aplicate și incertitudinea asociată debitmetrelor utilizate se specifică în planul de monitorizare.

În cazul în care cantitatea de combustibil consumată este determinată ca unități de volum, exprimate în metri cubi, societatea transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densității reale. Societatea determină densitatea reală utilizând:

Densitatea reală se exprimă în kg/metru cub și se determină pentru temperatura aplicabilă în contextul unei măsurători specifice. Dacă valorile densității reale nu sunt disponibile, se aplică un factor de densitate standard pentru tipul de combustibil în cauză după evaluarea de către verificator.

4.    Metoda D: măsurarea directă a emisiilor de gaze cu efect de seră

Măsurările directe ale emisiilor de gaze cu efect de seră pot fi utilizate în cazul călătoriilor și pentru emisiile de gaze cu efect de seră generate în interiorul porturilor aflate sub jurisdicția unui stat membru. În cazul navelor pentru care raportarea de CO2 se bazează pe această metodă aplicată tuturor surselor de emisii de la bordul navei, consumul de combustibil se calculează utilizând emisiile de CO2 măsurate și factorii de emisie aplicabili combustibililor și surselor de emisii relevante.

Această metodă se bazează pe determinarea debitelor emisiilor de gaze cu efect de seră din coșurile de fum ale navelor prin înmulțirea concentrațiilor de gaze cu efect de seră ale gazului de evacuare cu debitul gazului de evacuare.

Aplicarea acestei metode de determinare a emisiilor de gaze cu efect de seră nu împiedică societățile să aplice oricare dintre celelalte metode descrise în prezenta parte oricărui alt gaz cu efect de seră.

Metodele de etalonare aplicate și incertitudinea asociată dispozitivelor utilizate se specifică în planul de monitorizare.

C.   GESTIONAREA ȘI CONTROLUL DATELOR

1.    Sistemul de control

Societatea pune evaluarea riscurilor menționată la primul paragraf la dispoziția autorității de administrare responsabile, la cerere. Societatea pune la dispoziție această evaluare și pentru efectuarea verificării.

În cazul în care componentele sistemelor de măsurare nu pot fi calibrate, societatea identifică respectivele componente în planul de monitorizare și propune activități de control alternative.

În cazul în care se constată că echipamentele nu corespund cerințelor de performanță, societatea ia cu promptitudine măsurile corective necesare.

O astfel de revizuire și validare a datelor include următoarele măsuri:

Atunci când societatea constată că sistemul de control nu este eficace sau proporțional cu riscurile identificate, aceasta depune eforturi pentru îmbunătățirea sistemului de control și actualizarea planului de monitorizare sau a procedurilor scrise care stau la baza activităților legate de fluxul de date, a evaluărilor riscurilor și activităților de control, după caz.

2.    Lacune în materie de date

În cazul în care lipsesc date relevante pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră ale unei nave cu privire la una sau mai multe călătorii, pentru care planul de monitorizare nu enumeră metode alternative de monitorizare sau surse alternative de date pentru coroborarea datelor sau pentru eliminarea lacunelor în materie de date, societatea utilizează o metodă adecvată de estimare pentru determinarea datelor de substituție prudente pentru perioada de timp respectivă și parametrul care lipsește.

Societatea ia toate măsurile necesare pentru o aplicare promptă a planului de monitorizare.

▼B