Articolul 7 Consecințele suspendării executărilor silite individuale

(1)   În cazul în care în cursul perioadei de suspendare a executărilor silite individuale apare o obligație a debitorului, prevăzută de dreptul intern, de a solicita deschiderea unor proceduri de insolvență care s-ar putea solda cu lichidarea debitorului, această obligație se suspendă pe durata suspendării respective.

(2)   Suspendarea executărilor silite individuale în conformitate cu articolul 6 înseamnă suspendarea, în perioada respectivă, a deschiderii, la cererea unuia sau mai multor creditori, a unor proceduri de insolvență care ar putea conduce la lichidarea debitorului.

(3)   Statele membre pot să deroge de la alineatele (1) și (2) în situațiile în care un debitor nu are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă menținerea beneficiului suspendării executărilor silite individuale dacă, ținând seama de circumstanțele cazului, deschiderea unor proceduri de insolvență care ar putea conduce la lichidarea debitorului nu ar fi în interesul general al creditorilor.

(4)   Statele membre prevăd norme care împiedică creditorii cărora li se aplică suspendarea de a refuza executarea unor contracte în derulare esențiale, de a rezilia, de a executa în mod anticipat sau de a modifica în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului, pentru datorii care au apărut înaintea suspendării, exclusiv în virtutea faptului că nu au fost achitate de debitor. Contractele în derulare esențiale sunt considerate că înseamnă contracte în derulare care sunt necesare pentru continuarea activității curente a întreprinderii, inclusiv contractele care privesc orice furnizare, a cărei suspendare ar duce la oprirea activităților debitorului.

Primul paragraf nu exclude ca statele membre să ofere acestor creditori garanții adecvate în scopul de a preveni cauzarea unui prejudiciu abuziv unor astfel de creditori ca urmare a respectivului paragraf.

Statele membre pot prevedea că prezentul alineat se aplică și unor contracte în derulare care nu sunt esențiale.

(5)   Statele membre se asigură că creditorii nu au dreptul de a refuza executarea contractelor în derulare, nu reziliază, nu execută în mod anticipat și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului, în virtutea unei clauze contractuale care conține astfel de măsuri, numai pe motivul:

(6)   Statele membre pot să prevadă că o suspendare a executărilor silite individuale nu se aplică acordurilor de compensare, inclusiv acordurilor de compensare cu exigibilitate imediată, de pe piețele financiare, piețele energiei și piețele de mărfuri, chiar și în circumstanțe în care articolul 31 alineatul (1) nu se aplică, dacă aceste acorduri sunt executorii în temeiul dreptului intern în materie de insolvență. Cu toate acestea, suspendarea se aplică în cazul executării silite de către un creditor a unei creanțe față de un debitor care rezultă din aplicarea unui acord de compensare.

Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor de furnizare de bunuri, servicii sau energie necesare pentru funcționarea întreprinderii debitorului, cu excepția cazului în care astfel de contracte iau forma unei poziții tranzacționate pe o bursă sau pe alte piețe, în așa fel încât să poată fi oricând înlocuită la valoarea curentă de piață.

(7)   Statele membre se asigură că expirarea unei suspendări a executărilor silite individuale fără adoptarea unui plan de restructurare nu duce în sine la deschiderea unei proceduri de insolvență care ar putea conduce la lichidarea debitorului, cu excepția cazului în care celelalte condiții pentru această deschidere prevăzute de dreptul intern sunt îndeplinite.