3. Poziția lichidității

Referitor la alineatul (19) litera (b), cazul extrem al poziției capitalului insuficient s-ar considera ca fiind materializat atunci când instituția are suficiente active pentru a-și acoperi pasivele. Probabilitatea unei astfel de situații poate fi evaluată pe baza circumstanțelor și a evenimentelor menționate la alineatele 20 și 21.

În temeiul articolului 32 alineatul (4) literele (a) și (c) din Directiva 2014/59/UE, o instituție trebuie considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate dacă încalcă sau dacă, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că, în viitorul apropiat, aceasta:

• - va încălca cerințele de reglementare a lichidității, inclusiv cerințele impuse în temeiul articolului 105 din Directiva 2013/36/UE, pentru deținerea în continuare a autorizației, într-o măsură suficientă pentru a justifica retragerea autorizației acesteia de către autoritatea competentă; sau
• - se va afla în imposibilitatea de a-și achita datoriile și pasivele la scadență.

Stabilirea dacă instituția este susceptibilă de a se afla în imposibilitatea de a respecta cerințele de reglementare pentru lichiditate sau de a-și achita datoriile și pasivele la scadență trebuie să se bazeze pe elemente obiective care să includă, printre altele:

• a. evoluțiile negative semnificative care afectează evoluția poziției lichidității instituției și sustenabilitatea profilului său de finanțare, precum și conformitatea acesteia cu cerințele minime de lichiditate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu cerințele suplimentare impuse în temeiul articolului 105 din regulamentul respectiv sau al oricăror cerințe minime de lichiditate la nivel național;
• b. evoluția negativă semnificativă fără caracter temporar a amortizorului de lichiditate al instituției și a capacității de contrabalansare a acesteia. Evaluarea dinamicii capacității de contrabalansare trebuie să ia în considerare, dacă e cazul:
• - intrările de lichiditate foarte probabile, inclusiv linii de credit și de lichiditate angajate primite;
• - orice intrări contractuale previzionate;
• - capacitatea de a reînnoi finanțarea (inclusiv termene de plată și tipul instrumentelor noii finanțări);
• - accesul la finanțare pe termen lung;
• - reducerea extraordinară și mare sau închiderea liniilor de lichiditate din partea contrapărților;
• c. creșterea la un nivel nesustenabil fără caracter temporar a costurilor de finanțare ale instituției, care se reflectă în special într-o creștere a costurilor (spre exemplu reflectată în marje) finanțării garantate și negarantate față de instituții comparabile;
• d. evoluția negativă semnificativă a obligațiilor actuale și viitoare ale instituției. Evaluarea evoluției obligațiilor instituției trebuie să ia în considerare, dacă este cazul:
• - ieșirile de lichiditate prevăzute și excepționale, inclusiv solicitările din partea contrapărților instituției pentru apeluri în marjă și/sau răscumpărarea timpurie a pasivelor și semnele emergente ale unei eventuale panici bancare.
• - cerințele de garantare prevăzute și excepționale, precum și evoluția marjelor de ajustare a garanțiilor reale de către contrapărților centrale și alte contrapărți;
• - orice obligație contingentă, inclusiv cele care apar în legătură cu linii de credit și de lichiditate acordate;
• e. poziția instituției în sistemele de plată, compensare și decontare, precum și orice indicație a faptului că instituția se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea obligațiilor sale, inclusiv execuția de plăți în sistemele de plată, compensare și decontare; sau
• f. evoluțiile care ar fi susceptibile de a afecta grav reputația instituției, mai ales evoluțiile descendente semnificative ale ratingului din partea uneia sau mai multor agenții de rating, dacă determină ieșiri semnificative sau imposibilitatea de reînnoire a finanțării, ori activarea indicatorilor de declanșare contractuali pe baza ratingurilor externe.