TITLE III WINDING-UP PROCEEDINGS

Articolul 9

Deschiderea procedurii de lichidare – Informații care trebuie comunicate și altor autorități competente

(1)  Autoritățile administrative sau judiciare ale statului membru de origine responsabile cu lichidarea sunt singurele abilitate să decidă deschiderea unei proceduri de lichidare privind o instituție de credit, inclusiv pentru sucursalele stabilite în alte state membre.

O decizie de deschidere a procedurii de lichidare, adoptată de către autoritatea administrativă sau judiciară a statului membru de origine, trebuie recunoscută, fără alte formalități, pe teritoriul tuturor celorlalte state membre și își produce efectele în aceste state membre în momentul în care produce efecte și în statul membru în care este deschisă procedura.

(2)  Autoritățile administrative sau judiciare ale statului membru de origine trebuie să informeze fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente ale statului membru gazdă cu privire la decizia de deschidere a unei proceduri de lichidare, inclusiv cu privire la efectele concrete pe care le poate avea această procedură, dacă este posibil, înainte de deschiderea sa sau, în caz contrar, imediat după aceea. Informația trebuie comunicată de autoritățile competente ale statului membru de origine.

Articolul 10

Legea aplicabilă

(1)  O instituție de credit trebuie lichidată în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile aplicabile în statul membru de origine, cu excepția cazului în care prezenta directivă prevede altfel.

(2)  Legea statului membru de origine trebuie să determine în special:

Articolul 11

Consultarea autorităților competente înaintea lichidării voluntare

(1)  Autoritățile competente ale statului membru de origine trebuie consultate, în cea mai adecvată formă, înainte de luarea oricărei decizii de lichidare voluntară de către organele statutare ale unei instituții de credit.

(2)  Lichidarea voluntară a unei instituții de credit nu împiedică adoptarea unei măsuri de reorganizare sau deschiderea unei proceduri de lichidare.

Articolul 12

Retragerea autorizației unei instituții de credit

(1)  În cazul în care se decide deschiderea unei proceduri de lichidare, față de o instituție de credit, în absența sau după eșecul măsurilor de reorganizare, autorizația instituției se retrage cu respectarea, în special, a procedurii prevăzute la articolul 22 alineatul (9) din Directiva 2000/12/CE.

(2)  Retragerea autorizației prevăzute la alineatul (1) nu împiedică persoana sau persoanele însărcinate cu lichidarea să continue anumite activități ale instituției de credit, în măsura în care este necesar sau corespunzător nevoilor lichidării.

Statul membru de origine poate prevedea ca astfel de activități să se desfășoare cu acordul și sub supravegherea autorităților competente ale statului membru respectiv.

Articolul 13

Publicarea

Lichidatorii sau orice autoritate administrativă sau judiciară trebuie să anunțe decizia de a deschide procedura de lichidare prin publicarea unui extras din decizia de lichidare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și în cel puțin două ziare de circulație națională din fiecare dintre statele membre gazdă.

Articolul 14

Informarea creditorilor cunoscuți

(1)  În cazul în care este deschisă o procedură de lichidare, autoritatea administrativă sau judiciară a statului membru de origine sau lichidatorul trebuie să informeze fără întârziere și individual, creditorii cunoscuți care au domiciliul, reședința obișnuită sau sediul statutar în alte state membre, cu excepția cazurilor în care legislația statului de origine nu impune declararea creanței în vederea recunoașterii sale.

(2)  Informarea respectivă, furnizată prin trimiterea unei notificări, se referă în special la termenele care trebuie respectate, sancțiunile prevăzute cu privire la aceste termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte declararea creanțelor sau a observațiilor legate de creanțe și celelalte măsuri stabilite. O astfel de notificare trebuie să indice și dacă creditorii ale căror creanțe sunt garantate printr-un privilegiu sau o garanție reală trebuie să își declare creanța.

Articolul 15

Executarea obligațiilor

Persoana care execută o obligație în beneficiul unei instituții de credit fără personalitate juridică supusă unei proceduri de lichidare deschise într-un alt stat, în loc să o execute în beneficiul lichidatorului numit în cadrul acelei proceduri, este liberată dacă nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii. Persoana care execută obligația respectivă anterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prevăzute la articolul 13 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii de lichidare; executarea obligației ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prevăzute la articolul 13 prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunoștință de deschiderea procedurii.

Articolul 16

Dreptul de a declara creanțele

(1)  Orice creditor care are domiciliul, reședința obișnuită sau sediul statutar într-un alt stat membru decât statul membru de origine, inclusiv autoritățile publice ale statelor membre, are dreptul de a declara creanțele sau de a prezenta observații scrise cu privire la creanțele sale.

(2)  Creanțele tuturor creditorilor care au domiciliul, reședința obișnuită sau sediul statutar în alte state membre decât statul membru de origine vor fi tratate în același mod și vor avea același rang ca și creanțele de natură echivalentă care ar putea fi declarate de creditori care au domiciliul, reședința obișnuită sau sediul statutar în statul membru de origine.

(3)  Cu excepția cazurilor în care legislația statului membru de origine prevede prezentarea de observații cu privire la creanțe, creditorul trimite copii ale documentelor justificative, dacă acestea există, și indică natura creanței, data la care aceasta a luat naștere și valoarea acesteia, precum și dacă invocă pentru această creanță un privilegiu, o garanție reală sau o rezervă de proprietate și care sunt bunurile pe care garanția le acoperă.

Articolul 17

Limbile

(1)  Informarea prevăzută la articolele 13 și 14 trebuie să fie furnizată în limba sau limbile oficiale ale statului membru de origine. În acest scop trebuie folosit un formular, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, cu titlul „Invitație de declarare a unei creanțe. Termene care trebuie respectate” sau, în cazul în care legea statului membru de origine prevede prezentarea de observații cu privire la creanțe, titlul „Invitație de prezentare a observațiilor cu privire la o creanță. Termene care trebuie respectate”.

(2)  Orice creditor care are domiciliul, reședința obișnuită sau sediul statutar într-un alt stat membru decât statul membru de origine poate să-și declare creanța sau să-și prezinte observațiile cu privire la creanță în limba sau limbile oficiale ale acelui alt stat membru. În acest caz, declararea creanței sale sau prezentarea de observații cu privire la creanța sa trebuie, cu toate acestea, să poarte titlul „Declarație de creanțe” sau „Prezentare a observațiilor cu privire la creanțe” în limba sau limbile oficiale ale statului membru de origine. În plus, i se poate cere să furnizeze traducerea prezentării creanței sau a prezentării observațiilor cu privire la creanțe în această limbă.

Articolul 18

Informarea periodică a creditorilor

Lichidatorii trebuie să îi informeze pe creditori în mod periodic, într-un mod corespunzător, asupra procesului de lichidare.

Articolul 19

Sucursalele instituțiilor de credit din țări terțe

(1)  Autoritățile administrative sau judiciare din statul membru gazdă al sucursalei unei instituții de credit care are sediul statutar în afara Comunității informează fără întârziere, prin toate mijloacele disponibile, autoritățile competente ale celorlalte state membre gazdă în care instituția de credit a înființat sucursale care figurează pe lista menționată la articolul 11 din Directiva 2000/12/CE și publicată în fiecare an în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene cu privire la decizia lor de a deschide o procedură de lichidare, inclusiv cu privire la efectele concrete pe care le pot avea aceste proceduri, dacă este posibil înainte de deschidere sau, în caz contrar, imediat după aceea. Informarea este efectuată de către autoritățile competente din statul membru gazdă menționat anterior.

(2)  Autoritățile administrative sau judiciare care decid deschiderea unei proceduri de lichidare a unei sucursale a unei instituții de credit care are sediul în afara Comunității informează autoritățile competente ale celorlalte state membre gazdă despre deschiderea unei proceduri de lichidare și despre retragerea autorizației.

Informarea se efectuează de către autoritățile competente din statul membru gazdă care a decis deschiderea procedurii.

(3)  Autoritățile administrative sau judiciare menționate la alineatul (1) se străduiesc să își coordoneze acțiunile.

Lichidatorii eventuali se străduiesc, de asemenea, să își coordoneze acțiunile.