(4) În cazul în care autoritatea de rezoluție, în coordonare cu colegiul de rezoluție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că măsurile propuse de o CPC în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu ar reduce sau nu ar elimina în mod eficace obstacolele identificate în raport, autoritatea de rezoluție identifică măsuri alternative, pe care le comunică colegiului de rezoluție în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (c).
Măsurile alternative menționate la primul paragraf țin seama de următoarele elemente:
|
(a)
|
amenințarea la adresa stabilității financiare reprezentată de respectivele obstacole semnificative din calea posibilităților de rezoluție a unei CPC;
|
|
(b)
|
efectul probabil al măsurilor alternative asupra:
|
(i)
|
CPC, inclusiv asupra modelului său de afaceri și a eficienței sale operaționale;
|
|
(ii)
|
membrilor săi compensatori și, în măsura în care informațiile sunt disponibile, clienților și clienților indirecți ai acestora, inclusiv în cazul în care au fost desemnați drept O-SII-uri;
|
|
(iii)
|
IPF-urilor afiliate;
|
|
(iv)
|
piețelor financiare, inclusiv locurile de tranzacționare, deservite de CPC;
|
|
(v)
|
sistemului financiar din orice stat membru sau din Uniune în ansamblul său; și
|
|
|
(c)
|
efectele asupra prestării de servicii de compensare integrate pentru diferite produse și asupra stabilirii marjelor de portofoliu pentru toate clasele de active.
|
În sensul literelor (a) și (b) de la al doilea paragraf, autoritatea de rezoluție consultă autoritatea competentă și colegiul de rezoluție, precum și, acolo unde este cazul, autoritățile macroprudențiale naționale desemnate relevante.