Articolul 18 Evaluarea caracterului adecvat al scenariilor de simulare de criză în sens invers și ad-hoc

(i)

liniile de activitate în care modelele tradiționale de gestionare a riscurilor indică un echilibru excepțional de bun între risc și randament;

(ii)

produsele noi și piețele noi care nu s-au confruntat cu tensiuni grave;

(iii)

expunerile, în cazul în care nu există piețe lichide bidirecționale;

(iv)

expunerile valutare, fie ancorate la alte monede, fie supuse unui plafon sau unui prag minim în raport cu alte monede;

(v)

pozițiile pe opțiuni „cu mult în afara banilor” (deep out-of-the-money), în special opțiuni digitale;

(vi)

evenimentele care nu au fost luate în considerare în perioada de criză utilizată pentru calibrarea măsurilor valorii la risc condiționate menționate la articolul 325bb din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(vii)

riscurile de mediu, atât sub forma riscurilor fizice, cât și a celor de tranziție.

(i)

lipsa de lichiditate a piețelor în condiții de criză a piețelor, discontinuitatea prețurilor, riscul de concentrare și piețele unidirecționale;

(ii)

un eveniment care are ca rezultat o creștere a corelării între instrumente sau factori de risc sau un scenariu de variație bruscă a cursului de schimb valutar, care rezultă din valute care fac obiectul ancorării, unui plafon sau unui prag inferior la momentul analizei, care întrerupe relațiile respective, în cazul în care un astfel de eveniment are loc în același timp cu un eveniment de tipul celui menționat la punctul (i);

(iii)

riscurile de evenimente pentru titlurile de capital și riscul de trecere bruscă în starea de nerambursare pentru pozițiile de credit, luând în considerare oricare dintre următoarele:

(iv)

neliniaritatea produselor, prin aplicarea unei reevaluări totale a tuturor pozițiilor pentru a reflecta cu acuratețe efectele neliniarității și prin aplicarea unor șocuri suficient de mari pentru a declanșa exercitarea unor opțiuni „cu mult în afara banilor” (deep out-of-the-money), în special a opțiunilor digitale;

(v)

riscurile de evenimente care decurg din determinanții de risc de mediu;

(vi)

alte riscuri care pot să nu fie reflectate în mod corespunzător în modelele interne, inclusiv riscurile derivate din utilizarea substituenților și posibila neconcordanță dintre un substituent și riscul subiacent.