(2) Dacă o autoritate de rezoluție decide să aplice un instrument de rezoluție unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(e) și dacă măsura de rezoluție respectivă ar conduce la suportarea unor pierderi de către creditori, în special de către deținătorii de polițe, sau ar conduce la restructurarea sau conversia creanțelor acestora, autoritatea de rezoluție în cauză exercită competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 35 imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluție sau concomitent cu aplicarea acestuia.
Orice încasări generate după recuperarea oricăror cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție sau cu exercitarea competențelor de rezoluție ca urmare a aplicării oricărui instrument de rezoluție în conformitate cu alineatul (5) despăgubesc mai întâi deținătorii de polițe de asigurare și alți creditori ai entității în măsura în care creanțele lor au făcut obiectul reducerii valorii contabile fără o despăgubire integrală.
Conversia datoriilor eligibile în instrumente de capital poate fi aplicată creanțelor de asigurare numai în cazul în care autoritatea de rezoluție justifică faptul că obiectivele rezoluției nu pot fi atinse prin alte instrumente de rezoluție sau că conversia creanțelor de asigurare ar conduce la o mai bună protecție pentru deținătorii de polițe în comparație cu utilizarea oricărui alt instrument de rezoluție și reducerea valorii contabile a creanțelor acestora.