Articolul 26 Principii generale care stau la baza instrumentelor de rezoluție

(1)   Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție au competențele necesare pentru a aplica instrumentele de rezoluție unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(e) care îndeplinesc condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție menționate la articolul 19 alineatul (1) sau la articolul 20 alineatul (3).

(2)   Dacă o autoritate de rezoluție decide să aplice un instrument de rezoluție unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(e) și dacă măsura de rezoluție respectivă ar conduce la suportarea unor pierderi de către creditori, în special de către deținătorii de polițe, sau ar conduce la restructurarea sau conversia creanțelor acestora, autoritatea de rezoluție în cauză exercită competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 35 imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluție sau concomitent cu aplicarea acestuia.

Orice încasări generate după recuperarea oricăror cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție sau cu exercitarea competențelor de rezoluție ca urmare a aplicării oricărui instrument de rezoluție în conformitate cu alineatul (5) despăgubesc mai întâi deținătorii de polițe de asigurare și alți creditori ai entității în măsura în care creanțele lor au făcut obiectul reducerii valorii contabile fără o despăgubire integrală.

Conversia datoriilor eligibile în instrumente de capital poate fi aplicată creanțelor de asigurare numai în cazul în care autoritatea de rezoluție justifică faptul că obiectivele rezoluției nu pot fi atinse prin alte instrumente de rezoluție sau că conversia creanțelor de asigurare ar conduce la o mai bună protecție pentru deținătorii de polițe în comparație cu utilizarea oricărui alt instrument de rezoluție și reducerea valorii contabile a creanțelor acestora.

(3)   Instrumentele de rezoluție sunt următoarele:

Autoritățile de rezoluție pot să aplice instrumentele de rezoluție separat sau în orice combinație, cu excepția instrumentului de separare a activelor și pasivelor, care este aplicat numai în combinație cu un alt instrument de rezoluție.

(4)   Dacă se utilizează numai instrumentul de vânzare a activității și instrumentul de întreprindere-punte și dacă aceste instrumente sunt utilizate pentru transferarea doar a unei părți din activele, drepturile sau pasivele întreprinderii aflate în rezoluție, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare reziduală sau o entitate reziduală menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(e), de la care au fost transferate activele, drepturile sau pasivele se lichidează în cadrul procedurii obișnuite de insolvență. Lichidarea într-un astfel de caz se realizează într-un termen rezonabil, ținându-se cont de eventuala necesitate ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare reziduală sau o entitate reziduală menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(e) să furnizeze servicii sau sprijin în temeiul articolului 45, pentru a permite destinatarului să își desfășoare activitățile sau serviciile dobândite prin transferul respectiv, precum și de orice alt motiv pentru care atingerea obiectivelor rezoluției sau respectarea principiilor stabilite la articolul 22 necesită continuarea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare reziduale sau a unei entități reziduale menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(e).

(5)   Autoritatea de rezoluție și orice mecanism de finanțare care acționează în temeiul articolului 81 sau autoritatea de rezoluție în numele oricărui mecanism de finanțare pot recupera toate cheltuielile rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu aplicarea instrumentelor de rezoluție sau cu exercitarea competențelor de rezoluție în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

(6)   Statele membre se asigură că normele din legislația națională în materie de insolvență referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau pasive de la o întreprindere aflată în rezoluție către o altă entitate prin aplicarea unui instrument de rezoluție sau prin exercitarea unei competențe de rezoluție.

(7)   Statele membre pot să confere autorităților de rezoluție instrumente și competențe suplimentare la care autoritățile respective pot să recurgă atunci când o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(e) îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție menționate la articolul 19 alineatul (1) sau la articolul 20 alineatul (3), cu condiția ca:

(8)   Statele membre se asigură că, în măsura în care oricare dintre instrumentele de rezoluție nu este aplicabil unei entități care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 alineatul (1) ca urmare a formei sale juridice specifice de societate mutuală sau cooperativă, autoritățile de rezoluție dețin competențele necesare pentru a aplica instrumente cât mai asemănătoare cu cele enumerate la alineatul (3) de la prezentul articol, inclusiv în ceea ce privește efectele acestora.