|
+ANEXA III MĂSURILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE ACȚIUNE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) LITERA (a) |
ANEXA III MĂSURILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE ACȚIUNE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) LITERA (a)
ANEXA III MĂSURILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE ACȚIUNE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) LITERA (a)
1.
Măsurile cuprind reguli privind:
1.
perioadele în timpul cărora se interzice împrăștierea anumitor tipuri de fertilizanți;
2.
capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăștiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorității competente că volumul efluenților de la complexe zootehnice care depășește capacitatea de stocare reală se va evacua într-un mod inofensiv pentru mediu;
3.
limitarea împrăștierii fertilizanților, conform bunelor practici agricole și ținându-se seama de caracteristicile zonei vulnerabile respective, în special:
(a)
de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor;
(b)
de condițiile climatice, precipitații și irigații;
(c)
de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor, și bazată pe un echilibru între:
(i)
necesarul previzibil de azot al culturilor și
(ii)
azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând:
—
cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);
—
aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;
—
aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;
—
aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.
2.
Aceste măsuri garantează că, pentru fiecare exploatație sau complex animalier, cantitatea efluenților împrăștiată anual, inclusiv de către animalele însele, nu depășește o cantitate dată pe hectar. Această cantitate dată pe hectar corespunde cantității de efluenți conținând 170 kg de azot. Cu toate acestea:
(a)
pentru primul program de acțiune pe patru ani, statele membre pot autoriza o cantitate de efluenți conținând până la 210 kg de azot;
(b)
în timpul primului program de acțiune pe patru ani și la sfârșitul acestui program, statele membre pot fixa cantități diferite de cele indicate anterior. Aceste cantități trebuie determinate astfel încât să nu compromită realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 și trebuie să se justifice prin criterii obiective precum:
—
perioadele lungi de vegetație;
—
culturi cu o puternică absorbție de azot;
—
precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă;
—
soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.
În cazul în care un stat membru admite o altă valoare în temeiul paragrafului al doilea litera (b), acesta informează Comisia, care analizează motivul efectuării modificării respective, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9 alineatul (2);
(c)
Statele membre pot autoriza, peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzută la prezentul punct și până la o limită suplimentară separată de 80 kg de azot pe hectar pe an, utilizarea anumitor materii fertilizante provenind din gunoi de grajd care a fost supus prelucrării, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(i)
componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:
1.
o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;
2.
un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;
3.
o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;
(ii)
materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;
(iii)
materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:
—
cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;
—
zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;
(iv)
agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:
(v)
statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);
(vi)
statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;
(vii)
statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;
(viii)
statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;
(ix)
statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;
(x)
statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului ( 3 ) și a Directivelor 2000/60/CE ( 4 ), (UE) 2016/2284 ( 5 ), (UE) 2020/2184 ( 6 ) și 2008/50/CE ( 7 ) ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184. Atunci când statele membre aplică prezenta literă de la al doilea paragraf, acestea informează Comisia cu privire la acest lucru. În plus, în cadrul raportului menționat la articolul 10, statele membre raportează cu privire la aplicarea sa, incluzând date anuale privind cantitatea de materiale produse care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă și privind densitatea șeptelului și producția de gunoi de grajd la nivel național și la nivelul unităților teritoriale NUTS 2, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ).
3.
Statele membre pot calcula cantitățile prevăzute la punctul 2 în funcție de numărul de animale.
4.
Statele membre informează Comisia despre modalitatea de punere în aplicare a punctului 2. În conformitate cu informațiile primite, Comisia poate, dacă consideră necesar, să prezinte Consiliului propunerile corespunzătoare, în conformitate cu articolul 11.
1. Prezentare generală
1.1 Referințe1.2 Cerințe identificate1.3 Standarde asociate2. Cerințe identificate
3. Standarde asociate
|
||||||||||||||||||||||||||||||