ANEXA V METODE ȘI PRINCIPII COMUNE DE CALCUL AL IMPACTULUI SCHEMELOR DE OBLIGAȚII ÎN MATERIE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ SAU AL ALTOR MĂSURI DE POLITICĂ ÎN TEMEIUL ARTICOLELOR 8, 9 ȘI 10 ȘI AL ARTICOLULUI 30 ALINEATUL (14)

economii preconizate, prin referire la rezultatele îmbunătățirilor energetice anterioare monitorizate independent în instalații similare. Abordarea generică este denumită „ex ante”;

economii contorizate, în cazul cărora economiile rezultate în urma aplicării unei măsuri sau a unui pachet de măsuri sunt stabilite prin înregistrarea reducerii efective a energiei utilizate, ținând seama în mod corespunzător de factori precum adiționalitatea, ocuparea, nivelurile de producție și condițiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generică este denumită „ex post”;

economii ponderate, în cazul cărora sunt utilizate estimări tehnice ale economiilor. Această abordare poate fi utilizată doar în cazul în care determinarea unor date strict măsurate pentru o instalație specifică este dificilă sau mult prea costisitoare, de exemplu înlocuirea unui compresor sau a unui motor electric cu o valoare nominală în kWh diferită de cea pentru care au fost măsurate informații independente privind economiile de energie, sau în cazul în care estimările respective se realizează pe baza metodologiilor și standardelor de referință stabilite la nivel național de experți calificați sau acreditați care sunt independenți față de părțile obligate, participante sau mandatate implicate;

la calcularea economiilor de energie în sensul articolului 8 alineatul (3) care pot fi luate în calcul pentru îndeplinirea obligației de la articolul respectiv, statele membre pot estima economiile de energie ale persoanelor afectate de sărăcie energetică, ale clienților vulnerabili, ale persoanelor din gospodării cu venituri mici și, după caz, ale persoanelor care trăiesc în locuințe sociale pe baza unor estimări tehnice care utilizează condiții sau parametri standardizați în ceea ce privește ocuparea și confortul termic, cum ar fi parametrii definiți în reglementările naționale privind clădirile. Modul în care confortul este luat în considerare pentru acțiunile privind clădirile ar trebui raportat Comisiei de către statele membre, împreună cu explicații ale metodologiei lor de calcul;

economii de energie estimate prin sondaj, în cazul cărora este determinat răspunsul consumatorilor la recomandări, la campaniile de informare, la schemele de etichetare sau de certificare sau la contorizarea inteligentă. Această abordare se utilizează doar pentru economiile de energie rezultate în urma modificării comportamentului consumatorilor. Ea nu poate fi utilizată pentru economii rezultate din introducerea unor măsuri concrete.

statele membre demonstrează faptul că unul dintre obiectivele măsurii de politică, indiferent dacă este nouă sau existentă, este de a realiza economii de energie la nivelul utilizării finale în temeiul articolului 8 alineatul (1) și furnizează dovezi și documente care să ateste că economiile de energie sunt generate de o măsură de politică, inclusiv de acorduri voluntare;

economiile trebuie să fie vădit suplimentare față de cele care s-ar fi produs oricum și în absența activității părților obligate, participante sau mandatate sau a autorităților publice de punere în aplicare. Pentru a stabili economiile care pot fi declarate ca suplimentare, statele membre iau în considerare modul în care ar evolua utilizarea energiei și cererea de energie în absența măsurii de politică în cauză, ținând cont cel puțin de factorii următori: tendințele consumului de energie, modificările survenite în comportamentul consumatorilor, progresul tehnologic și schimbările generate de alte măsuri puse în aplicare la nivelul Uniunii și la nivel național;

economiile rezultate din punerea în aplicare a dreptului obligatoriu al Uniunii sunt considerate economii care s-ar fi produs oricum și, prin urmare, nu sunt declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1). Cu titlu de derogare de la respectiva cerință, economiile legate de renovarea clădirilor existente, inclusiv economiile rezultate din punerea în aplicare a standardelor minime de performanță energetică a clădirilor în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, pot fi declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1), cu condiția îndeplinirii cerinței de pertinență menționate la punctul 3 litera (h) din prezenta anexă. Măsurile care promovează îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public în temeiul articolului 5 și al articolului 6 pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

economiile de energie la nivelul utilizării finale care rezultă din punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice luate în cadrul unor regulamente de urgență în temeiul articolului 122 din TFUE pot fi declarate în sensul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate, cu excepția economiilor de energie care rezultă din măsuri de raționalizare sau de restricționare;

măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 pot fi considerate pertinente, însă statele membre trebuie să demonstreze că acestea au ca rezultat economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

statele membre iau în considerare numai economiile de energie la nivelul utilizării finale generate de măsuri de politică în sectoare sau instalații care intră sub incidența capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE dacă economiile respective rezultă din punerea în aplicare a articolului 9 sau 10 din prezenta directivă și dacă depășesc cerințele prevăzute în Directiva 2003/87/CE sau depășesc punerea în aplicare a unor acțiuni legate de alocarea cu titlu gratuit de certificate în temeiul directivei menționate. Statele membre demonstrează că măsurile de politică conduc la economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe. Dacă o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naționale de obligații în materie de eficiență energetică în temeiul articolului 9 din prezenta directivă și în cadrul EU ETS pentru clădiri și pentru transportul rutier în temeiul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare și de verificare asigură faptul că prețul carbonului transferat la eliberarea combustibilului pentru consum în temeiul capitolului respectiv este luat în considerare la calcularea și raportarea economiilor de energie ale măsurilor sale de economisire a energiei;

se poate ține cont de economii, cu condiția ca acestea să depășească următoarele niveluri:

sunt permise politici în scopul încurajării unor niveluri mai ridicate de eficiență energetică a produselor, a echipamentelor, a sistemelor de transport, a vehiculelor și combustibililor, a clădirilor și a elementelor de clădiri, a proceselor sau a piețelor, cu excepția măsurilor de politică:

economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili în produse, echipamente, sisteme de transport, vehicule, clădiri sau lucrări, recent implementate începând de la 1 ianuarie 2024, nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea obligației privind economiile de energie, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b). În cazul măsurilor de politică care promovează combinații de tehnologii, cota aferentă economiilor de energie legate de tehnologia de ardere a combustibililor fosili nu este eligibilă începând cu 1 ianuarie 2024;

prin derogare de la litera (i), pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2030, economiile de energie realizate prin intermediul tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili care îmbunătățesc eficiența energetică în întreprinderile mari consumatoare de energie din sectorul industrial pot fi considerate economii de energie numai în sensul articolului 8 alineatul (1) literele (b) și (c), până la 31 decembrie 2030, cu respectarea următoarelor condiții:

măsurile care promovează instalarea unor tehnologii la scară mică de obținere a energiei din surse regenerabile pe sau în clădiri pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

măsurile care promovează instalarea unor tehnologii termosolare pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Căldura produsă de tehnologiile termosolare bazate pe radiațiile solare poate fi exclusă din consumul lor de energie la nivelul utilizării finale;

în cazul politicilor care accelerează adoptarea unor produse și vehicule mai eficiente, cu excepția celor recent implementate începând de la 1 ianuarie 2024 care privesc utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, se poate ține cont pe deplin de economiile aferente acestora, cu condiția să se demonstreze că o astfel de adoptare are loc înainte de expirarea duratei de viață medii anticipate a produsului sau a vehiculului ori înainte de înlocuirea normală a produsului sau a vehiculului și cu condiția ca economiile să fie declarate doar pentru perioada care se încheie la expirarea duratei de viață medii anticipate a produsului sau a vehiculului care urmează să fie înlocuit;

atunci când promovează adoptarea de măsuri vizând eficiența energetică, statele membre se asigură, acolo unde este cazul, că sunt menținute standardele de calitate pentru produse, pentru servicii și pentru introducerea măsurilor sau că sunt introduse asemenea standarde în cazul în care nu există;

pentru a ține seama de variațiile climatice dintre regiuni, statele membre pot alege să ajusteze economiile la o valoare standard sau să stabilească economii de energie diferite în funcție de variațiile de temperatură dintre regiuni;

calcularea economiilor de energie trebuie să țină seama de durata de viață a măsurilor și de rata cu care economiile se diminuează odată cu trecerea timpului. Respectivul calcul se face prin contabilizarea economiilor pe care le va realiza fiecare acțiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare și sfârșitul fiecărei perioade de obligații. Alternativ, statele membre pot adopta o altă metodă, preconizată să obțină cel puțin aceeași cantitate totală de economii. Atunci când utilizează alte metode, statele membre se asigură că valoarea totală a economiilor de energie calculată pe baza acestor metode diferite nu depășește valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calculul lor în momentul contabilizării economiilor pe care le va realiza fiecare acțiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare și 2030. Statele membre descriu în detaliu, în planurile lor naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999, acele alte metode și dispozițiile aplicate pentru a asigura respectarea cerinței obligatorii de calculare.

măsurile de politică și acțiunile individuale generează economii de energie verificabile la nivelul utilizării finale;

responsabilitatea fiecărei părți participante, părți mandatate sau autorități publice de punere în aplicare, după caz, este clar definită;

economiile de energie care sunt obținute sau urmează a fi obținute sunt determinate într-un mod transparent;

cantitatea obligatorie de economii de energie sau care urmează a fi obținută prin măsura de politică este exprimată fie ca consum de energie primară, fie ca consum final de energie, utilizând factorii de energie primară sau puterile calorifice nete menționate la articolul 31;

trebuie prezentat un raport anual privind economiile de energie realizate de părțile mandatate, de părțile participante și de autoritățile publice de punere în aplicare, care să fie pus la dispoziția publicului, precum și datele privind tendința anuală a economiilor de energie;

monitorizarea rezultatelor și luarea de măsuri adecvate în cazul în care progresele nu sunt satisfăcătoare;

economiile de energie generate de o acțiune individuală sunt declarate doar de o singură parte;

se demonstrează că activitățile părții participante, ale părții mandatate sau ale autorității publice de punere în aplicare au contribuit în mod esențial la realizarea economiilor de energie declarate;

activitățile părții participante, ale părții mandatate sau ale autorității publice de punere în aplicare nu au efecte adverse asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale.

se ține cont doar de economiile de energie obținute în urma măsurilor de impozitare care depășesc nivelurile minime de impozitare aplicabile combustibililor în conformitate cu Directiva 2003/96/CE a Consiliului ( 18 ) sau cu Directiva 2006/112/CE a Consiliului ( 19 );

datele privind elasticitatea cererii în funcție de preț pe termen scurt pentru calcularea impactului măsurilor de impozitare a energiei reflectă capacitatea de reacție a cererii de energie la schimbările de preț și sunt estimate pe baza unor surse de date oficiale recente și reprezentative care sunt aplicabile pentru statul membru și, acolo unde este cazul, pe baza unor studii însoțitoare realizate de un institut independent. Dacă se folosește o altă elasticitate în funcție de preț decât cele pe termen scurt, statul membru trebuie să explice modul în care îmbunătățirile în materie de eficiență energetică datorate punerii în aplicare a altor acte legislative ale Uniunii au fost incluse în nivelul de referință utilizat pentru estimarea economiilor de energie sau modul în care a fost evitată dubla contabilizare a economiilor de energie datorate altor acte legislative ale Uniunii;

economiile de energie generate de instrumentele însoțitoare ale politicii în materie de impozitare, inclusiv stimulentele fiscale sau plata către un fond, sunt contabilizate separat;

pentru a se evalua economiile de energie rezultate din măsurile de impozitare și a se evita suprapunerea cu dreptul Uniunii și cu alte măsuri de politică, ar trebui să se utilizeze estimări privind elasticitatea pe termen scurt;

statele membre determină efectele distributive ale impozitării și ale măsurilor echivalente asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale și prezintă efectele măsurilor de atenuare implementate în conformitate cu articolul 24 alineatele (1), (2) și (3);

statele membre pun la dispoziție dovezi, incluzând metodologiile de calcul, privind faptul că, atunci când există o suprapunere a impactului măsurilor de impozitare a energiei sau a carbonului sau al comercializării certificatelor de emisii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, nu are loc o contabilizare dublă a economiilor de energie.

nivelul economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf sau al economiilor preconizate a fi realizate pe întreaga perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030;

modul în care cantitatea calculată de noi economii de energie necesare în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf sau de economii de energie preconizate a fi realizate va fi eșalonată pe parcursul perioadei de obligații;

părțile obligate, participante sau mandatate sau autoritățile publice de punere în aplicare;

sectoarele țintă;

măsurile de politică și acțiunile individuale, inclusiv cantitatea totală preconizată de economii cumulate de energie pentru fiecare măsură;

măsurile de politică sau programele ori măsurile finanțate în temeiul unui fond național pentru eficiență energetică, implementate cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

ponderea și cantitatea economiilor de energie care trebuie realizate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

dacă este cazul, indicatorii aplicați, media aritmetică ponderată și rezultatul măsurilor de politică instituite în temeiul articolului 8 alineatul (3);

dacă este cazul, impactul și efectele adverse ale măsurilor de politică implementate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, a clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

durata perioadei de obligații pentru schema de obligații în materie de eficiență energetică;

dacă este cazul, cantitatea economiilor de energie sau obiectivele de reducere a costurilor care trebuie realizate de către părțile obligate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

acțiunile prevăzute de măsura de politică;

metodologia de calcul, inclusiv modalitățile de stabilire a adiționalității și a pertinenței, precum și metodologiile și valorile de referință care sunt folosite pentru economiile preconizate și ponderate și, dacă este cazul, puterile calorifice nete și factorii de conversie utilizați;

durata de viață a măsurilor și modul de calcul al acesteia sau pe ce se fundamentează aceasta;

abordarea aleasă pentru tratarea problemei variațiilor climatice în cadrul statului membru;

sistemele de monitorizare și de verificare a măsurilor în temeiul articolelor 9 și 10 și modul în care este asigurată independența acestora față de părțile obligate, participante sau mandatate;

în cazul impozitării: