2. Poziția capitalului

Atunci când stabilește faptul că o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, autoritatea competentă sau autoritatea de rezoluție trebuie să se bazeze pe evaluarea elementelor obiective menționate la secțiunile 2, 3 și 4 din titlul II și să ia în considerare, dacă e cazul, următoarele:

• a. faptul că instituția și-a activat planul de redresare și că aplicarea opțiunilor de redresare alese din planul său de redresare a eșuat, în special atunci când activarea planului de redresare a fost impusă unei instituții de autoritatea competentă ca măsură de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE;
• b. o notificare primită de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE din partea structurii de conducere a unei instituții care consideră că instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

În temeiul articolului 32 alineatul (4) literele (a) și (b) din Directiva 2014/59/UE, o instituție trebuie să fie considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate dacă încalcă sau dacă potrivit unor elemente obiective se poate conchide că, în viitorul apropiat, aceasta:

• a. va încălca cerințele de fonduri proprii, inclusiv cerințele impuse în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/36/UE, care se referă la deținerea în continuare a autorizației, într-o măsură suficientă pentru a justifica retragerea autorizației acesteia de către autoritatea competentă, inclusiv din cauză că instituția a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii, dar fără a se limita la aceasta; sau
• b. va deține active mai puține decât pasivele sale.

Atunci când evaluează activele și pasivele instituției din viitorul apropiat și când evaluează dacă instituția va respecta cerințele de fonduri proprii în viitorul apropiat, stabilirea trebuie să se bazeze pe elemente obiective care să includă, printre altele:

• a. nivelul și componența fondurilor proprii deținute de o instituție și dacă aceasta respectă cerințele minime și suplimentare de fonduri proprii impuse instituției în temeiul articolului 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și al articolului 104 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/36/UE;
• b. rezultatele unei evaluări a calității activelor, inclusiv a unei evaluări la nivel național/al Uniunii/al Mecanismului Unic de Supraveghere („MUS”), care indică o scădere semnificativă a valorii activelor, determinând încălcarea cerințelor de fonduri proprii, dacă e cazul;
• c. rezultatele unei evaluări desfășurate pentru a fundamenta dacă s-au respectat condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție în temeiul articolului 36 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/59/UE, dacă e cazul; sau
• d. rezultatele oricărei evaluări desfășurate la nivelul instituției cu privire la valoarea activelor și pasivelor sale, fie că a fost întreprinsă de un evaluator independent, de autoritatea de rezoluție sau orice altă persoană, în măsura în care metodologia de evaluare aplicată este conformă cu articolul 36 din Directiva 2014/59/UE, care să fundamenteze stabilirea faptului că activele instituției sunt mai puține decât pasivele sale sau că acest lucru este susceptibil de a se întâmpla în viitorul apropiat. Se pot utiliza elemente ale rezultatelor evaluării pentru a stabili dacă instituția încalcă sau este susceptibilă de a încălca, în viitorul apropiat, cerințele de fonduri proprii prevăzute în Directiva 2013/36/UE și Regulamentul (UE) nr. 575/2013, într-o măsură suficientă pentru a justifica retragerea autorizației acesteia, dacă e cazul.

Printre elementele suplimentare care trebuie luate în considerare atunci când se desfășoară procesul de stabilire menționat la alineatul (19), în cazul în care sunt relevante pentru caracteristicile instituției, se află:

• a. amenințările la adresa poziției capitalului instituției și a viabilității, care apar în legătură cu
• o creștere semnificativă fără caracter temporar a costurilor de finanțare ale instituției la un nivel care este nesustenabil pentru instituție;
• b. probabilitatea de materializare a elementelor extrabilanțiere semnificative ale instituției (mai exact, a datoriilor contingente) în viitorul apropiat, ceea ce determină pierderi semnificative care amenință poziția și viabilitatea capitalului instituției;
• c. evoluțiile negative semnificative din mediul macroeconomic, care ar putea amenința poziția capitalului și viabilitatea instituției, inclusiv evoluțiile relevante ale ratelor dobânzii, ale valorilor proprietăților imobiliare sau ale creșterii economice. Astfel de evoluții ar trebui să afecteze negativ și în mod semnificativ modelul economic al instituției, perspectiva rentabilității, a poziției capitalului și a viabilității acesteia;
• d. deteriorarea semnificativă a percepției pe piață a unei instituții, care se reflectă în indicatori ce sugerează faptul că solvabilitatea instituției este afectată grav și poziția capitalului și viabilitatea acesteia sunt amenințate, astfel cum o denotă, printre altele, nivelul în scădere bruscă al raportului preț - valoare contabilă sau nivelul în creștere rapidă al efectului de levier economic (mai exact efectul de levier economic măsurat ca raport între totalul activelor și valoarea pe piață a titlurilor de capital). Evoluția ambelor rate poate fi comparată cu grupul comparabil al instituției, ținându-se cont în mod corespunzător de dezechilibrele care pot să apară în legătură cu diferențele din standardele de contabilitate; sau
• e. deteriorarea semnificativă fără caracter temporar a evoluției absolute și relative a indicatorilor pieței care includ, dacă există, indicatori de titluri de capital (spre exemplu, prețul acțiunilor și raportul dintre valoarea contabilă și cea de piață a titlurilor de capital) sau indicatori de datorii (spre exemplu, instrumente de tip credit default swap sau marje de datorii subordonate) care indică faptul că o instituție este susceptibilă de a suporta pierderi care i-ar putea amenința poziția capitalului și viabilitatea.