|
+ANEXA III |
ANEXA III
ANEXA III Reguli de compensare în durată 1. Un instrument financiar derivat pe rata dobânzii se convertește în poziția echivalentă pe activul său suport în conformitate cu următoarea metodologie: Poziția echivalentă pe activul suport al fiecărui instrument financiar derivat pe rata dobânzii se calculează ca durata sa împărțită la durata țintă a FIA și înmulțită cu poziția echivalentă a activului suport:
unde:
—
durată
IFD este durata instrumentului financiar derivat (sensibilitatea la variații ale ratei dobânzii a valorii de piață a instrumentului financiar derivat);
—
durată
țintă este în concordanță cu strategia de investiții, cu pozițiile direcționale și cu nivelul preconizat de risc în orice moment, în caz contrar valoarea fiind regularizată. Aceasta este, de asemenea, conformă cu durata portofoliului în condiții normale de piață;
—
VCderivat este valoarea convertită a poziției pe instrumente financiare derivate, astfel cum este definită în anexa II.
2. Pozițiile echivalente pe activele suport, calculate în conformitate cu alineatul (1), se compensează după cum urmează:
(a)
Fiecare instrument financiar derivat pe rata dobânzii este atribuit intervalului de scadență corespunzător din următoarea scară a scadențelor: Intervale de scadență
1.
0-2 ani
2.
2-7 ani
3.
7-15 ani
4.
> 15 ani
(b)
Pozițiile echivalente lungi și scurte pe activele suport se compensează în interiorul fiecărui interval de scadență. Valoarea pozițiilor lungi compensate cu poziții scurte reprezintă valoarea compensată pentru intervalul de scadență respectiv.
(c)
Începând cu cel mai mic interval de scadență, sumele compensate între două intervale de scadență învecinate se calculează prin compensarea valorii poziției reziduale necompensate lungi (sau scurte) din intervalul de scadență (i) cu valoarea poziției reziduale necompensate lungi (sau scurte) din intervalul de scadență (i + 1).
(d)
Începând cu cel mai mic interval de scadență, sumele compensate între două intervale de scadență neînvecinate, separate de un alt interval de scadență, se calculează prin compensarea valorii poziției reziduale necompensate lungi (sau scurte) din intervalul de scadență (i) cu valoarea poziției reziduale necompensate lungi (sau scurte) din intervalul de scadență (i + 2).
(e)
Valoarea compensată se calculează între pozițiile reziduale necompensate lungi și scurte din cele două intervale de scadență cele mai îndepărtate. 3. FIA își calculează expunerile ca sumă a valorilor absolute:
—
0 % din valoarea compensată pentru fiecare interval de scadență;
—
40 % din valorile compensate între două intervale de scadență învecinate (i) și (i + 1);
—
75 % din valorile compensate între două intervale de scadență neînvecinate, separate de un alt interval de scadență, respectiv între intervalele de scadență (i) și (i + 2);
—
100 % din valorile compensate între cele două intervale de scadență cele mai îndepărtate; și
—
100 % din pozițiile reziduale necompensate.
1. Prezentare generală
1.1 Referințe1.2 Cerințe identificate1.3 Standarde asociate2. Cerințe identificate
3. Standarde asociate
|
