CAPITOLUL II PREVENIRE

Articolul 7

Restricții

(1)  Speciile alogene invazive de interes pentru Uniune nu trebuie, în mod intenționat:

(2)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni introducerea sau răspândirea neintenționată, inclusiv, după caz, prin neglijență gravă, a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune.

Articolul 8

Autorizații

(1)  Prin derogare de la restricțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d), (f) și (g), și sub rezerva alineatului (2) de la prezentul articol, statele membre instituie un sistem de autorizații care să permită unităților să efectueze cercetări sau conservare ex situ în ceea ce privește speciile alogene invazive de interes pentru Uniune. Atunci când utilizarea de produse derivate din specii alogene invazive de interes pentru Uniune este inevitabilă în beneficiul sănătății umane, statele membre pot, de asemenea, să includă în cadrul sistemului de autorizații producția științifică și utilizarea medicinală ulterioară.

(2)  Statele membre își împuternicesc autoritățile competente să emită autorizațiile prevăzute la alineatul (1) pentru activitățile desfășurate în condiții de izolare care îndeplinesc toate condițiile următoare:

Autorizația menționată la alineatul (1) se limitează la un număr de specii alogene invazive și exemplare care nu depășește capacitatea spațiilor izolate. Autorizația include restricțiile necesare reducerii riscului de evadare sau de răspândire a speciei în cauză. Autorizația însoțește permanent speciile alogene invazive vizate, pe parcursul păstrării, introducerii sau transportării speciilor respective pe teritoriul Uniunii.

(3)  Se consideră că exemplarele sunt ținute în spații izolate dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(4)  Atunci când cere eliberarea unei autorizații, solicitantul furnizează toate dovezile necesare pentru a permite autorității competente să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3).

(5)  Statele membre își împuternicesc autoritățile competente să retragă autorizația în orice moment, temporar sau permanent, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute cu efecte dăunătoare asupra biodiversității sau a serviciilor ecosistemice aferente. Orice retragere a unei autorizații se motivează pe baze științifice, iar în cazul în care informațiile științifice nu sunt suficiente, în temeiul principiului precauției și acordând atenție în mod corespunzător normelor administrative naționale.

(6)  Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, formatul documentului care servește drept dovadă a eliberării autorizației de către autoritățile competente ale unui stat membru. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2). Statele membre utilizează formatul respectiv pentru un document de însoțire a autorizației.

(7)  Pentru toate autorizațiile emise în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre publică online, fără întârziere, cel puțin următoarele:

(8)  Statele membre se asigură că autoritățile lor competente efectuează inspecții cu scopul de a se asigura că unitățile respectă condițiile care figurează în autorizațiile eliberate.

Articolul 9

Autorizări

(1)  În cazuri excepționale, din motive de interes public incontestabil, inclusiv de natură socială sau economică, statele membre pot elibera autorizații unităților pentru a efectua alte activități decât cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) cu condiția autorizării din partea Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol și în condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3).

(2)  Comisia înființează și gestionează un sistem de autorizare electronică și decide cu privire la cererile de autorizare în termen de 60 de zile de la primirea cererii.

(3)  Statele membre prezintă cererile de autorizare prin intermediul sistemului menționat la alineatul (2).

(4)  Cererea de autorizare include următoarele elemente:

(5)  Autorizările acordate de Comisie se notifică autorității competente a statului membru în cauză. O autorizare este acordată pentru o anumită unitate, indiferent de procedura de solicitare urmată în conformitate cu alineatul (4) litera (a), include informațiile menționate la alineatul (4) și specifică durata pentru care este acordată. O autorizare include, de asemenea, dispoziții cu privire la aprovizionarea unității cu exemplare suplimentare sau de înlocuire pentru utilizarea în activitatea pentru care se cere autorizarea respectivă.

(6)  În urma autorizării de către Comisie, autoritatea competentă poate emite autorizația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol în conformitate cu articolul 8 alineatele (4)-(8). Autorizațiile includ toate dispozițiile specificate în autorizarea acordată de Comisie.

(7)  Comisia respinge o cerere de autorizare în cazul în care nu se respectă oricare dintre obligațiile relevante prevăzute în prezentul regulament.

(8)  Comisia informează statul membru în cauză, cât mai curând posibil, în legătură cu orice respingere a unei cereri în temeiul alineatului (7) și specifică motivul respingerii.

Articolul 10

Măsuri de urgență

(1)  În cazul în care un stat membru deține dovezi privind prezența sau riscul iminent de introducere pe teritoriul său a unei specii alogene invazive care nu este inclusă pe lista Uniunii, dar în cazul căreia autoritățile competente au identificat, pe baza unor dovezi științifice preliminare, probabilitatea ca aceasta să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), statul membru respectiv poate lua imediat măsuri de urgență constând în oricare dintre restricțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1).

(2)  Statul membru care ia măsuri de urgență pe propriul teritoriu național, care includ aplicarea articolului 7 alineatul (1) literele (a), (d) sau (e), notifică de urgență Comisiei și tuturor celorlalte state membre măsurile luate și dovezile care justifică măsurile respective.

(3)  Statul membru în cauză efectuează fără întârziere o evaluare a riscurilor în temeiul articolului 5 în cazul speciei alogene invazive care face obiectul măsurilor de urgență, luând în considerare informațiile științifice și tehnice disponibile și, în orice caz, în termen de 24 de luni de la data adoptării deciziei de aplicare a măsurilor de urgență, cu scopul de a include specia vizată pe lista Uniunii.

(4)  În cazul în care Comisia primește notificarea menționată la alineatul (2) de la prezentul articol sau deține alte dovezi privind prezența sau riscul iminent de introducere în Uniune a unei specii alogene invazive care nu este inclusă pe lista Uniunii, dar care este probabil să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), aceasta, prin acte de punere în aplicare, conchide pe baza unor dovezi științifice preliminare dacă este probabil ca specia în cauză să îndeplinească criteriile respective și adoptă măsuri de urgență pentru Uniune constând în oricare dintre restricțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1), pe o perioadă limitată de timp, în funcție de riscurile prezentate de specia respectivă, în cazul în care a ajuns la concluzia că este probabil ca criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) să fie îndeplinite. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).

(5)  În cazul în care Comisia adoptă un act de punere în aplicare menționat la alineatul (4), statele membre abrogă sau modifică, după caz, orice măsuri de urgență pe care le-au adoptat.

(6)  De asemenea, statele membre abrogă sau modifică măsurile de urgență adoptate, în cazul în care Comisia include specia alogenă invazivă pe lista Uniunii.

(7)  Atunci când, în urma evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia nu include specia alogenă invazivă pe lista Uniunii, statele membre abrogă măsurile de urgență adoptate pe cont propriu în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și pot include specia respectivă pe o listă națională a speciilor alogene invazive de interes pentru statul membru, în temeiul articolului 12 alineatul (1), luând în considerare cooperarea regională consolidată în conformitate cu articolul 11.

Articolul 11

Specii alogene invazive de interes regional și specii indigene pentru Uniune

(1)  Statele membre pot identifica, din listele lor naționale de specii alogene invazive de interes pentru fiecare dintre ele, întocmite în conformitate cu articolul 12, specii indigene sau alogene pentru Uniune care necesită o cooperare regională consolidată.

(2)  La cererea statelor membre implicate, Comisia acționează pentru a facilita cooperarea și coordonarea între acele state membre implicate, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1). În cazul în care este necesar, pe baza efectelor anumitor specii alogene invazive asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente, precum și asupra sănătății umane și a economiei și cu condiția ca acest lucru să fie temeinic justificat printr-o analiză cuprinzătoare a justificării unei cooperări regionale consolidate efectuată de către statele membre solicitante, Comisia poate solicita, prin acte de punere în aplicare, ca statele membre în cauză să aplice, mutatis mutandis, pe teritoriul lor sau pe o parte a acestuia, articolele 13, 14 și 16, articolul 17, fără a aduce atingere articolului 18, precum și articolele 19 și 20, după caz. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).

(3)  Speciile alogene invazive de interes regional care sunt indigene pentru un stat membru nu fac obiectul dispozițiilor de la articolele 13, 14, 16, 17, 19, 20 și 24 pe teritoriul statului membru respectiv. Statele membre în care aceste specii sunt indigene cooperează cu statele membre în cauză pentru evaluarea căilor de introducere în conformitate cu articolul 13 și, după consultarea celorlalte state membre, pot adopta măsuri corespunzătoare pentru a evita răspândirea în continuare a acestor specii în conformitate cu procedura menționată la articolul 22 alineatul (1).

Articolul 12

Specii alogene invazive de interes pentru statul membru

(1)  Statele membre pot stabili o listă națională a speciilor alogene invazive de interes pentru un stat membru. Pentru aceste specii alogene invazive, statele membre pot aplica pe teritoriile lor măsuri similare celor prevăzute la articolele 7, 8, 13-17, 19 și 20, după caz. Respectivele măsuri sunt compatibile cu TFUE și se notifică Comisiei în conformitate cu dreptul Uniunii.

(2)  Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la speciile pe care le consideră ca fiind specii alogene invazive de interes pentru un stat membru și cu privire la măsurile aplicate în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 13

Planuri de acțiune privind căile de introducere a speciilor alogene invazive

(1)  Statele membre efectuează, în termen de 18 luni de la adoptarea listei Uniunii, o analiză cuprinzătoare a căilor de introducere și răspândire neintenționate a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune, cel puțin pe teritoriul lor, precum și în apele lor marine, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/56/CE, și identifică acele căi de introducere care necesită acțiuni prioritare („căi de introducere prioritare”) din cauza volumului speciilor sau a daunelor potențiale provocate de speciile care sunt introduse în Uniune pe acele căi.

(2)  În termen de trei ani de la adoptarea listei Uniunii, fiecare stat membru stabilește și pune în aplicare un plan unic de acțiune sau un set de planuri de acțiune pentru abordarea căilor de introducere prioritare identificate în temeiul alineatului (1). Planurile de acțiune includ calendare de acțiune și descriu măsurile care urmează să fie adoptate și, după caz, acțiunile voluntare și codurile de bune practici, pentru a aborda căile de introducere prioritare și pentru a preveni introducerea și răspândirea neintenționate a speciilor alogene invazive în Uniune sau pe cuprinsul acesteia.

(3)  Statele membre asigură coordonarea cu scopul de a stabili un plan unic de acțiune sau un set de planuri de acțiune coordonate la nivelul regional adecvat în conformitate cu articolul 22 alineatul (1). În cazul în care nu sunt stabilite astfel de planuri de acțiune regionale, statele membre stabilesc și pun în aplicare planuri de acțiune pentru teritoriul lor, pe cât posibil coordonate la nivelul regional adecvat.

(4)  Planurile de acțiune menționate la alineatul (2) de la prezentul articol includ, în special, măsuri bazate pe o analiză a costurilor și beneficiilor, în vederea:

(5)  Planurile de acțiune stabilite în conformitate cu alineatul (2) se transmit Comisiei fără întârziere. Statele membre își reexaminează planurile de acțiune și le transmit Comisiei cel puțin la fiecare șase ani.