Articolul 19 2

(2)   În cazul în care, în unități teritoriale care acoperă cel puțin o zonă, nivelul poluanților din aerul înconjurător depășește orice valoare-țintă pentru ozon stabilită în anexa I secțiunea 2, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-țintă pentru ozon și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil și în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea valorii-țintă pentru ozon.

În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială, o depășire a unei valori-țintă pentru ozon este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, după caz, urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5).

Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului pentru a aborda depășirea în cazul ozonului atunci când nu există un potențial semnificativ de reducere a concentrațiilor de ozon, având în vedere condițiile geografice și meteorologice, și atunci când măsurile ar implica costuri disproporționate.

Atunci când nu este stabilit un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre furnizează publicului și Comisiei o justificare detaliată a motivului pentru care nu există un potențial semnificativ de reducere a depășirii, ceea ce duce la o decizie de a nu stabili un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului.

Cel puțin o dată la cinci ani, statele membre reevaluează potențialul de reducere a concentrațiilor de ozon.

Pentru unitățile teritoriale în care valoarea-țintă pentru ozon este depășită, statele membre se asigură că programul național relevant de control al poluării aerului pregătit în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2016/2284 include măsuri care abordează substanțele precursoare ale ozonului care intră în domeniul de aplicare al directivei respective.