Articolul 20 Planuri de acțiune pe termen scurt

(1)   Atunci când, într-o anumită zonă, există riscul ca nivelurile poluanților să depășească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa I secțiunea 4, statele membre stabilesc planuri de acțiune pe termen scurt care conțin măsurile de urgență ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depășiri.

Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depășit, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri de acțiune pe termen scurt atunci când nu există un potențial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea unei astfel de depășiri, în considerarea condițiilor geografice, meteorologice și economice naționale.

Atunci când, pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), potențialul de a reduce riscul unei astfel de depășiri este extrem de limitat, în considerarea condițiilor geografice și meteorologice locale și a particularităților sistemelor de încălzire a locuințelor, statele membre pot stabili un plan de acțiune pe termen scurt care să se concentreze numai pe acțiuni specifice menite să protejeze atât publicul larg, cât și populația sensibilă și grupurile vulnerabile și pot furniza informații ușor de înțeles privind comportamentul recomandat pentru a reduce expunerea la depășirea măsurată sau prognozată.

(2)   Atunci când stabilesc planurile de acțiune pe termen scurt menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot furniza, în funcție de cazul individual, măsuri eficiente de control și, unde este necesar, de suspendare temporară a activităților care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, valori-țintă sau pragul de alertă, să fie depășite. Pentru planurile lor de acțiune pe termen scurt, statele membre țin seama și de lista măsurilor prezentate în anexa IX și, în funcție de ponderea principalelor surse de poluare în depășirea care trebuie abordată, au în vedere includerea, după caz, de măsuri în ceea ce privește activități precum transporturile, lucrările de construcție, instalațiile industriale, agricultura și utilizarea produselor și încălzirea locuințelor în aceste planuri de acțiune pe termen scurt. Acțiuni specifice vizând protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, sunt, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.

(3)   Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acțiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acțiune pe termen scurt și la orice actualizări semnificative ale acestora înainte de finalizarea acestora.

(4)   Atunci când statele membre au stabilit un plan de acțiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziția publicului și a organizațiilor relevante, cum ar fi organizațiile pentru protecția mediului și organizațiile din domeniul sănătății, cele pentru protecția consumatorilor, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, organizațiile care reprezintă cadrele medicale și alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale și federațiile industriale relevante, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea și conținutul planurilor specifice de acțiune pe termen scurt, cât și informații privind punerea în aplicare a respectivelor planuri.

(5)   Planurile de acțiune pe termen scurt sunt comunicate Comisiei în termen de un an de la adoptarea lor în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 23.

(6)   Atunci când își stabilesc planurile de acțiune pe termen scurt care prezintă măsurile de urgență ce trebuie luate, statele membre îi pot solicita Comisiei să organizeze un schimb de bune practici pentru ca statele membre solicitante să poată beneficia de experiența altor state membre.