Articolul 21 Coordonarea transfrontalieră în ceea ce privește calitatea gazelor din sistemul de gaze naturale

(1)   Operatorii de transport și de sistem cooperează pentru a evita restricționarea fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor de calitate a gazelor la punctele de interconectare dintre statele membre. Atunci când cooperează astfel, operatorii de transport și de sistem țin seama de caracteristicile instalațiilor clienților finali care consumă gaze naturale.

Prezentul articol nu se aplică adăugării de hidrogen în cazul în care conținutul de hidrogen adăugat în sistemul de gaze naturale depășește 2 % din volum.

(2)   Statele membre se asigură că specificațiile tehnice divergente, inclusiv parametrii de calitate a gazului, cum ar fi conținutul de oxigen și adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale, nu sunt utilizate pentru a restricționa fluxurile transfrontaliere de gaze naturale. În plus, statele membre se asigură că adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale este aliniată la specificațiile tehnice acceptabile pentru clienți.

(3)   În cazul în care o restricție a fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor de calitate a gazelor nu poate fi evitată de către operatorii de transport și de sistem în cauză în cadrul operațiunilor lor standard, aceștia informează fără întârziere autoritățile de reglementare în cauză. Informațiile includ o descriere și motivele care justifică orice măsuri luate deja de operatorii de transport și de sistem.

(4)   Autoritățile de reglementare în cauză decid împreună, în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (3), dacă să recunoască restricția sau nu.

(5)   În ceea ce privește restricționarea fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor în ceea ce privește adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale și care sunt recunoscute în temeiul alineatului (4), operatorii de transport și de sistem acceptă fluxurile de gaze naturale cu conținut de hidrogen la punctele de interconectare dintre statele membre în sistemul de gaze naturale, sub rezerva alineatelor (6)-(13) și după finalizarea procedurii prevăzute la alineatele respective.

(6)   În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză recunosc restricția în temeiul alineatului (4), acestea solicită operatorilor de transport și de sistem în cauză să efectueze, în termen de 12 luni de la recunoașterea restricției menționate la alineatul respectiv, următoarele acțiuni succesive:

(7)   În cazul în care operatorii de transport și de sistem în cauză nu ajung la un acord privind depunerea unei propuneri comune în temeiul alineatului (6) litera (e), fiecare operator de transport și de sistem își informează fără întârziere propria autoritate de reglementare.

(8)   Autoritățile de reglementare în cauză iau o decizie comună coordonată de a elimina restricția recunoscută, ținând seama de analiza cost-beneficiu efectuată de operatorii de transport și de sistem în cauză și de rezultatele consultării publice efectuate în temeiul alineatului (6) litera (d) de la prezentul articol, în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (7) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942.

(9)   Prin derogare de la alineatul (8) de la prezentul articol, în ceea ce privește restricțiile fluxurilor transfrontaliere cauzate de diferențele legate de adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale, autoritățile de reglementare în cauză pot declara împreună că nu ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a elimina astfel de restricții. Decizia comună coordonată se adoptă în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (7) de la prezentul articol în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942 și ține seama de analiza cost-beneficiu și de rezultatele consultării publice realizate în temeiul alineatului (6) litera (d) de la prezentul articol. Autoritățile de reglementare în cauză revizuiesc o decizie de menținere a restricției recunoscute în temeiul prezentului alineat o dată la patru ani.

(10)   Decizia coordonată comună a autorităților de reglementare în cauză, menționată la alineatul (8), include o decizie privind alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de transport și de sistem pentru punerea în aplicare a soluției convenite, precum și includerea acestora în veniturile autorizate sau veniturile țintă ale operatorului de transport și de sistem, ținând seama de costurile și de beneficiile economice, sociale și de mediu ale soluției în statele membre în cauză și de consecințele acesteia pentru tarife.

(11)   ACER poate emite recomandări adresate autorităților de reglementare cu privire la detaliile unor astfel de decizii de alocare a costurilor menționate la alineatul (10).

(12)   În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot ajunge la un acord astfel cum se menționează la alineatul (4) de la prezentul articol, ACER decide cu privire la restricție în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942. În cazul în care ACER recunoaște restricția, aceasta solicită operatorilor de transport și de sistem în cauză să efectueze, în termen de 12 luni, acțiunile menționate la alineatul (6) de la prezentul articol, în mod succesiv.

(13)   În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot lua o decizie coordonată comună astfel cum se menționează la alineatele (8) și (10) de la prezentul articol, ACER decide cu privire la soluția de eliminare a restricției recunoscute și la alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de transport și de sistem pentru punerea în aplicare a soluției convenite sau de a declara că nu trebuie luate măsuri suplimentare în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942. O decizie de a menține restricția recunoscută în temeiul prezentului alineat este revizuită o dată la patru ani de către ACER.

(14)   Detaliile suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv detaliile privind analiza cost-beneficiu, se stabilesc într-un cod de rețea instituit în temeiul articolului 71 alineatul (2).