(2) Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b), statele membre pot, atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător și în sensul alineatului respectiv, să excludă din grupul relevant tipurile de habitate foarte comune și larg răspândite care acoperă peste 3 % din teritoriul lor european.
În cazul în care un stat membru aplică derogarea menționată la primul paragraf, statul membru instituie măsuri de restaurare:
|
(a)
|
până în 2050, pe o suprafață care reprezintă cel puțin 80 % din suprafața care nu se află în stare bună pentru fiecare dintre tipurile de habitate respective;
|
|
(b)
|
până în 2030, pentru cel puțin o treime din procentul menționat la litera (a); și
|
|
(c)
|
până în 2040, pentru cel puțin două treimi din procentul menționat la litera (a).
|
Derogarea menționată la primul paragraf se aplică numai dacă se asigură faptul că procentul menționat la al doilea paragraf litera (a) nu împiedică atingerea sau menținerea la nivel biogeografic național a stadiului corespunzător de conservare pentru fiecare dintre tipurile de habitate respective.