|
+Articolul 5 Definiții specifice cerințelor de capital pentru riscul de credit |
Articolul 5 Definiții specifice cerințelor de capital pentru riscul de creditArticolul 5 Definiții specifice cerințelor de capital pentru riscul de credit În sensul părții a treia titlul II, se aplică următoarele definiții:
1.
„expunere” însemnă un activ sau un element extrabilanțier;
2.
„pierdere” înseamnă pierderea economică, inclusiv efectele actualizărilor importante și costurile semnificative directe și indirecte asociate recuperării sumelor de încasat în baza unui instrument;
3.
„pierdere așteptată” sau „EL” înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:
(a)
o potențială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;
(b)
un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;
4.
„obligație din credite” înseamnă orice obligație care decurge dintr-un contract de credit, inclusiv principalul, dobânda acumulată și comisioanele, datorată de un debitor;
5.
„expunere din credite” înseamnă orice element bilanțier sau extrabilanțier care are sau poate avea ca rezultat o obligație din credite;
6.
„facilitate” sau „facilitate de credit” înseamnă o expunere din credite care decurge dintr-un contract sau dintr-un set de contracte încheiate între un debitor și o instituție;
7.
„marjă de prudență” înseamnă o majorare încorporată în estimările parametrilor de risc pentru a ține seama de gama preconizată de erori de estimare care pot decurge din deficiențele identificate în ceea ce privește datele, metodele, modelele, modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și orice altă sursă de incertitudine suplimentară, precum și din eroarea de estimare generală;
8.
„ajustare adecvată” înseamnă impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficiențele identificate în ceea ce privește datele și în ceea ce privește metodele de estimare și pentru a ține seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;
9.
„întreprindere mică și mijlocie” sau „IMM” înseamnă o societate sau o întreprindere care, conform celor mai recente conturi consolidate, are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50 000 000 EUR;
10.
„angajament” înseamnă orice acord contractual, pe care o instituție îl oferă unui client și care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziționa active sau de a emite substitute de credit; de asemenea, orice astfel de acord care poate fi revocat necondiționat de către instituție în orice moment, fără notificarea prealabilă a unui debitor, sau orice acord care poate fi revocat de către instituție în cazul în care un debitor nu îndeplinește condițiile prevăzute în documentația facilității, inclusiv condițiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere inițială sau ulterioară în temeiul acordului, cu excepția cazului în care acordurile contractuale îndeplinesc toate condițiile următoare:
(a)
acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;
(b)
acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;
(c)
acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;
(d)
acordurile contractuale permit instituției să evalueze bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri, iar instituția a pus în aplicare și aplică proceduri interne care asigură realizarea unei astfel de evaluări înainte de efectuarea fiecărei trageri;
(e)
acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;
11.
„angajament revocabil necondiționat” înseamnă orice angajament ale cărui condiții permit instituției să anuleze angajamentul, în măsura maximă permisă în temeiul legislației privind protecția consumatorilor și al actelor juridice conexe, după caz, în orice moment, fără notificarea prealabilă a debitorului sau care prevăd efectiv anularea automată ca urmare a unei deteriorări a bonității debitorului. 1. Prezentare generală
1.1 Referințe1.2 Cerințe identificate1.3 Standarde asociate2. Cerințe identificate
3. Standarde asociate
|