Articolul 1 Condiții pentru stabilirea pragului de semnificație pentru expunerile de tip retail

(1)   Autoritatea competentă stabilește un prag de semnificație unic pentru expunerile de tip retail aplicabil tuturor instituțiilor din jurisdicția sa.

Cu toate acestea, în cazul instituțiilor care aplică definiția stării de nerambursare prevăzute la articolul 178 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 la nivelul unei anumite facilități de credit, autoritatea competentă poate fixa un prag de semnificație unic separat pentru expunerile de tip retail.

(2)   Pragul de semnificație menționat la alineatul (1) primul paragraf este alcătuit dintr-o componentă absolută și o componentă relativă.

Componenta absolută se exprimă ca valoarea maximă a sumei tuturor cuantumurilor restante pe care un debitor le datorează instituției, întreprinderii-mamă a instituției sau uneia dintre filialele acesteia („obligații din credite restante”). Valoarea maximă nu poate depăși 100 EUR sau echivalentul acestei sume în moneda națională.

Componenta relativă se exprimă sub formă de procent care reflectă raportul dintre valoarea obligației din credite restante și valoarea totală a tuturor expunerilor bilanțiere față de acel debitor ale instituției, întreprinderii-mamă a instituției sau uneia dintre filialele acesteia, excluzând expunerile din titluri de capital. Procentul trebuie să fie între 0 % și 2,5 % și este fixat la 1 % atunci când reflectă un nivel de risc pe care autoritățile competente îl consideră rezonabil în conformitate cu articolul 3.

(3)   Pragul de semnificație menționat la alineatul (1) al doilea paragraf se stabilește în conformitate cu condițiile stabilite la alineatul (2), cu singura diferență că „obligația din credite restantă” și „valoarea totală a tuturor expunerilor bilanțiere față de acel debitor ale instituției, excluzând expunerile din titluri de capital” se referă la valoarea obligațiilor din credite ale debitorului care rezultă dintr-o singură facilitate de credit acordată de instituție, de întreprinderea-mamă sau de una dintre filialele acesteia.

(4)   Atunci când stabilește pragul de semnificație în conformitate cu prezentul articol, autoritatea competentă ține cont de caracteristicile de risc ale expunerilor de tip retail și de specificarea expunerilor de tip retail, astfel cum se prevede la articolul 147 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru băncile care aplică abordarea bazată pe modele interne de rating și, respectiv, la articolul 123 din regulamentul menționat pentru instituțiile care aplică abordarea standardizată.

(5)   Atunci când stabilește pragul de semnificație în conformitate cu prezentul articol, autoritatea competentă consideră că debitorul este în stare de nerambursare atunci când atât limita exprimată sub formă de componentă absolută a pragului de semnificație, cât și limita exprimată sub formă de componentă relativă a pragului de semnificație sunt depășite, fie timp de 90 de zile consecutive, fie timp de 180 de zile consecutive, în cazul în care toate expunerile incluse în calculul obligației din credite restante sunt garantate cu bunuri imobile locative sau cu bunuri imobile comerciale aparținând unor IMM-uri, iar termenul de 90 de zile a fost înlocuit cu termenul de 180 de zile în conformitate cu articolul 178 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru expunerile respective.