Articolul 19
Măsuri de gestionare
(1) În termen de 18 luni de la includerea unei specii alogene invazive pe lista Uniunii, statele membre instituie măsuri eficace de gestionare a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune despre care statele membre au constatat că sunt răspândite la scară largă pe teritoriul acestora, astfel încât efectele speciilor respective asupra biodiversității, asupra serviciilor ecosistemice aferente și, după caz, asupra sănătății umane sau a economiei să fie minimizate.
Măsurile de gestionare respective sunt proporționale cu efectele asupra mediului și corespunzătoare circumstanțelor specifice ale statelor membre, se bazează pe o analiză a costurilor și beneficiilor și, de asemenea, includ, pe cât este fezabil, măsurile de restaurare menționate la articolul 20. Măsurilor de gestionare li se acordă prioritate pe baza evaluării riscurilor și pe baza rentabilității lor.
(2) Măsurile de gestionare constau în acțiuni fizice, chimice sau biologice letale sau neletale care vizează eradicarea, controlul sau izolarea unei populații aparținând unei specii alogene invazive. Dacă este cazul, măsurile de gestionare includ acțiuni care vizează ecosistemul destinatar desfășurate în vederea creșterii rezistenței acestuia la invaziile actuale și viitoare. Utilizarea comercială a speciilor alogene invazive stabilite deja poate fi permisă temporar ca parte a măsurilor de gestionare destinate eradicării, controlului populației sau izolării acestora, cu justificare strictă și cu condiția să se aplice măsuri de control adecvate pentru a se evita orice răspândire suplimentară.
(3) Atunci când aplică măsuri de gestionare și selectează metode care să fie utilizate, statele membre iau în considerare în mod corespunzător sănătatea umană și mediul, în special speciile nevizate și habitatele acestora, și se asigură că în cazul în care sunt vizate animale, acestea să fie scutite de orice durere, stres sau suferință care pot fi evitate, fără a compromite eficacitatea măsurilor de gestionare.
(4) Sistemul de supraveghere prevăzut la articolul 14 este conceput și utilizat pentru a monitoriza eficacitatea măsurilor de eradicare, control sau izolare a populației în ceea ce privește minimizarea efectelor asupra biodiversității, asupra serviciilor ecosistemice aferente și, după caz, asupra sănătății umane sau a economiei. De asemenea, monitorizarea evaluează efectele asupra speciilor nevizate, după caz.
(5) În cazul în care există un risc semnificativ ca o specie alogenă invazivă de interes pentru Uniune să se răspândească într-un alt stat membru, statele membre în care specia respectivă este prezentă înștiințează imediat celelalte state membre și Comisia. Dacă este cazul, statele membre în cauză stabilesc de comun acord măsuri de gestionare. În cazul în care țările terțe pot fi, de asemenea, afectate de răspândire, statul membru afectat depune toate eforturile pentru a informa țările terțe vizate.