+Articolul 1 Domeniu de aplicare și procedură
---+Article 1 1.
---+Article 1 2.
---+Article 1 3.
---+Article 1 4.
---+Article 1 5.
---+Article 1 6.
---+Article 1 7.
---+Article 1 8.
---+Article 1 9.
---+Article 1 10.
---+Article 1 11.
---+Article 1 12.
---+Article 1 13.
---+Article 1 14.
---+Article 1 15.
---+Article 1 16.

Articolul 1 Domeniu de aplicare și procedură

Articolul 1

Domeniu de aplicare și procedură

(1) Plățile de dobânzi și de redevențe generate într-un stat membru sunt scutite de orice impozit prin reținere la sursă sau prin estimarea bazei de impozitare în statul de origine respectiv, dacă beneficiarul dobânzilor sau al redevențelor este o societate dintr-un alt stat membru sau un sediu permanent, situat în alt stat membru, al unei societăți dintr-un stat membru.

(2) O plată efectuată de o societate dintr-un stat membru sau de un sediu permanent situat într-un alt stat membru se consideră generată în acest stat membru, denumit în continuare „stat de origine”.

(3) Un sediu permanent nu este considerat plătitor de dobânzi sau de redevențe decât dacă plățile în cauză constituie, în statul membru în care este situat, o cheltuială deductibilă pentru sediul permanent respectiv.

(4) O societate dintr-un stat membru nu este considerată beneficiară a dobânzilor sau a redevențelor decât dacă le primește în nume propriu și nu ca reprezentant, de exemplu în calitate de administrator fiduciar sau semnatar autorizat, al unei alte persoane.

(5) Un sediu permanent nu este considerat beneficiar al dobânzilor sau redevențelor decât dacă:

(a) creanța, dreptul sau utilizarea unor informații generatoare de dobânzi sau de redevențe sunt legate efectiv de acest sediu și

(b) dacă plățile de dobânzi și de redevențe reprezintă încasări la care se aplică, în statul membru unde se află acest sediu permanent, unul din impozitele menționate în articolul 3 litera (a) punctul (iii) sau, în cazul Belgiei, „impozitul nerezidenților/belasting der niet-verblijfhouders” sau, în cazul Spaniei, „Impuesto sobre la Renta de no Residentes”, sau un impozit de natură identică sau analogă care ar urma să fie stabilit după data de intrare în vigoare a prezentei directive și care s-ar adăuga acestor impozite actuale sau le-ar înlocui.

(6) Dacă un sediu permanent al unei societăți dintr-un stat membru este considerat plătitor sau beneficiar al unor dobânzi sau redevențe, nici o altă parte a societății nu este considerată plătitoare sau beneficiară a dobânzilor sau redevențelor în cauză în sensul prezentului articol.

(7) Prezentul articol nu se aplică decât în cazul în care societatea care a plătit dobânzile sau redevențele sau societatea al cărei sediu permanent se consideră plătitorul dobânzilor și redevențelor este o societate asociată a societății care este beneficiara plăților în cauză sau al cărei sediu permanent este considerat beneficiarul dobânzilor sau redevențelor în cauză.

(8) Prezentul articol nu se aplică dacă se plătesc dobânzi sau redevențe de către sau unui sediu permanent al unei societăți dintr-un stat membru situat într-o țară terță, și dacă activitatea societății este desfășurată parțial sau integral de acest sediu permanent.

(9) Prezentul articol nu împiedică un stat membru să țină cont, la aplicarea legislației sale fiscale, de dobânzile și redevențele percepute de societățile sale, de sediile permanente ale societăților sale sau de sediile permanente situate în acest stat membru.

(10) Un stat membru are posibilitatea de a nu aplica prezenta directivă unei societăți dintr-un alt stat membru sau unui sediu permanent al unei societăți dintr-un alt stat membru, în cazul în care condițiile prevăzute în articolul 3 litera (b) nu au fost îndeplinite pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin doi ani.

(11) Statul de origine poate solicita ca, în momentul plății dobânzilor sau redevențelor, respectarea condițiilor definite în prezentul articol și în articolul 3 să fie dovedită printr-o atestare. Dacă la momentul plății nu se face dovada respectării condițiilor din prezentul articol, statul membru poate solicita reținerea la sursă.

(12) Statul membru de origine poate condiționa scutirea prevăzută în prezenta directivă de emiterea unei decizii care să acorde efectiv scutirea în urma unei atestări care dovedește respectarea condițiilor din prezentul articol și din articolul 3. O decizie de scutire se emite cel târziu în cele trei luni după prezentarea atestării și a informațiilor justificative pe care statul membru poate să le solicite în mod rezonabil și este valabilă timp de cel puțin un an de la emitere.

(13) În sensul aplicării alineatelor (11) și (12), atestarea solicitată trebuie, pentru fiecare contract de plată, să fie valabilă timp de cel puțin un an, dar să nu depășească trei ani începând de la data la care a fost redactată și trebuie să conțină următoarele informații:

(a) dovada rezidenței fiscale a societății beneficiare și, dacă este necesar, dovada existenței unui sediu permanent, certificată de administrația fiscală a statului membru în care societatea beneficiară își are rezidența fiscală sau în care este situat sediul permanent;

(b) indicarea calității de beneficiar a societății în cauză în conformitate cu alineatul (4) sau indicarea faptului că condițiile prevăzute în alineatul (5) sunt îndeplinite în cazul în care beneficiarul plății este un sediu permanent;

(d) menționarea deținerii unei participații minime sau a unui număr minim de drepturi de vot în conformitate cu articolul 3 litera (b);

(e) menționarea datei de la care există participația menționată la litera (d).

În afară de asta, statele membre pot solicita justificarea legală a plăților efectuate în temeiul contractului (de exemplu, contract de împrumut sau contract de licență).

(14) În cazul în care condițiile necesare pentru scutire nu mai sunt îndeplinite, societatea beneficiară sau sediul permanent informează imediat societatea sau sediul permanent plătitor în legătură cu aceasta și, dacă statul de origine cere acest lucru, informează și autoritatea competentă din statul de origine.

(15) Dacă societatea sau sediul permanent plătitor a reținut la sursă un impozit care trebuie să beneficieze de o scutire în temeiul prezentului articol, se poate face o cerere de rambursare pentru reținerea la sursă. Statul membru poate solicita informațiile prevăzute în alineatul (13). Cererea de rambursare trebuie înaintată în termenul stabilit. Acest termen este de cel puțin doi ani de la data la care sunt plătite dobânzile sau redevențele.

(16) Statul de origine rambursează surplusul de impozit reținut la sursă în termen de un an de la primirea cererii și a informațiilor justificative pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul reținut la sursă nu a fost rambursat în acest termen, societatea beneficiară sau sediul permanent au dreptul, la expirarea acestui termen de un an, la dobândă pe impozitul care este rambursat, la o rată corespunzătoare ratei dobânzii naționale aplicabile în cazuri comparabile în temeiul legislației naționale a statului membru de origine.

1. Prezentare generală

Titlu	Reglementare
Article 1 1.	Interest or royalty payments arising in a Member State shall be exempt from any taxes imposed on those payments in that State, whether by deduction at source or by assessment, provided that the beneficial owner of the interest or royalties is a company of another Member State or a permanent establishment situated in another Member State of a company of a Member State.
Article 1 2.	A payment made by a company of a Member State or by a permanent establishment situated in another Member State shall be deemed to arise in that Member State, hereafter referred to as the ‘source State’.
Article 1 3.	A permanent establishment shall be treated as the payer of interest or royalties only insofar as those payments represent a tax-deductible expense for the permanent establishment in the Member State in which it is situated.
Article 1 4.	A company of a Member State shall be treated as the beneficial owner of interest or royalties only if it receives those payments for its own benefit and not as an intermediary, such as an agent, trustee or authorised signatory, for some other person.
Article 1 5.	A permanent establishment shall be treated as the beneficial owner of interest or royalties: (a) if the debt-claim, right or use of information in respect of which interest or royalty payments arise is effectively connected with that permanent establishment; and (b) if the interest or royalty payments represent income in respect of which that permanent establishment is subject in the Member State in which it is situated to one of the taxes mentioned in Article 3(a)(iii) or in the case of Belgium to the ‘impôt des non-résidents/belasting der niet-verblijfhouders’ or in the case of Spain to the ‘Impuesto sobre la Renta de no Residentes’ or to a tax which is identical or substantially similar and which is imposed after the date of entry into force of this Directive in addition to, or in place of, those existing taxes.
Article 1 6.	Where a permanent establishment of a company of a Member State is treated as the payer, or as the beneficial owner, of interest or royalties, no other part of the company shall be treated as the payer, or as the beneficial owner, of that interest or those royalties for the purposes of this Article.
Article 1 7.	This Article shall apply only if the company which is the payer, or the company whose permanent establishment is treated as the payer, of interest or royalties is an associated company of the company which is the beneficial owner, or whose permanent establishment is treated as the beneficial owner, of that interest or those royalties.
Article 1 8.	This Article shall not apply where interest or royalties are paid by or to a permanent establishment situated in a third State of a company of a Member State and the business of the company is wholly or partly carried on through that permanent establishment.
Article 1 9.	Nothing in this Article shall prevent a Member State from taking interest or royalties received by its companies, by permanent establishments of its companies or by permanent establishments situated in that State into account when applying its tax law.
Article 1 10.	A Member State shall have the option of not applying this Directive to a company of another Member State or to a permanent establishment of a company of another Member State in circumstances where the conditions set out in Article 3(b) have not been maintained for an uninterrupted period of at least two years.
Article 1 11.	The source State may require that fulfilment of the requirements laid down in this Article and in Article 3 be substantiated at the time of payment of the interest or royalties by an attestation. If fulfilment of the requirements laid down in this Article has not been attested at the time of payment, the Member State shall be free to require deduction of tax at source.
Article 1 12.	The source State may make it a condition for exemption under this Directive that it has issued a decision currently granting the exemption following an attestation certifying the fulfilment of the requirements laid down in this Article and in Article 3. A decision on exemption shall be given within three months at most after the attestation and such supporting information as the source State may reasonably ask for have been provided, and shall be valid for a period of at least one year after it has been issued.
Article 1 13.	For the purposes of paragraphs 11 and 12, the attestation to be given shall, in respect of each contract for the payment, be valid for at least one year but for not more than three years from the date of issue and shall contain the following information: (a) proof of the receiving company's residence for tax purposes and, where necessary, the existence of a permanent establishment certified by the tax authority of the Member State in which the receiving company is resident for tax purposes or in which the permanent establishment is situated; (b) beneficial ownership by the receiving company in accordance with paragraph 4 or the existence of conditions in accordance with paragraph 5 where a permanent establishment is the recipient of the payment; (c) fulfilment of the requirements in accordance with Article 3(a)(iii) in the case of the receiving company; (d) a minimum holding or the criterion of a minimum holding of voting rights in accordance with Article 3(b); (e) the period for which the holding referred to in (d) has existed. Member States may request in addition the legal justification for the payments under the contract (e.g. loan agreement or licensing contract).
Article 1 14.	If the requirements for exemption cease to be fulfilled, the receiving company or permanent establishment shall immediately inform the paying company or permanent establishment and, if the source State so requires, the competent authority of that State.
Article 1 15.	If the paying company or permanent establishment has withheld tax at source to be exempted under this Article, a claim may be made for repayment of that tax at source. The Member State may require the information specified in paragraph 13. The application for repayment must be submitted within the period laid down. That period shall last for at least two years from the date when the interest or royalties are paid.
Article 1 16.	The source State shall repay the excess tax withheld at source within one year following due receipt of the application and such supporting information as it may reasonably ask for. If the tax withheld at source has not been refunded within that period, the receiving company or permanent establishment shall be entitled on expiry of the year in question to interest on the tax which is refunded at a rate corresponding to the national interest rate to be applied in comparable cases under the domestic law of the source State.

1.1 Referințe

1.2 Cerințe identificate

1.3 Standarde asociate

2. Cerințe identificate

Cerințe
Sursă	Cerință

3. Standarde asociate

Standarde
Sursă	Cerință

Builddate: 01.07.2013 00:00:00 -Doknr: CELEX:32003L0049
EULAW -
EN: Legal acts of the European Union from EUR-Lex, https://eur-lex.europa.eu/. © European Union. Re-use is authorised by Decision 2011/833/EU, provided the source is acknowledged; the consolidated texts are licensed under CC BY 4.0 (EUR-Lex legal notice). Divided into sections and converted into the GRCA format, the wording unchanged. Only the legislation published in the Official Journal of the European Union is deemed authentic.

DE: Rechtsakte der Europäischen Union aus EUR-Lex, https://eur-lex.europa.eu/. © Europäische Union. Weiterverwendung nach Beschluss 2011/833/EU mit Quellenangabe gestattet; die konsolidierten Fassungen stehen unter CC BY 4.0 (Rechtlicher Hinweis von EUR-Lex). In Abschnitte aufgeteilt und in das GRCA-Format umgewandelt, der Wortlaut unverändert. Verbindlich sind allein die im Amtsblatt der Europäischen Union veröffentlichten Rechtsakte.