|
+ANEXA I Cadru general comun pentru calculul performanței energetice a clădirilor |
ANEXA I Cadru general comun pentru calculul performanței energetice a clădirilor
ANEXA I Cadru general comun pentru calculul performanței energetice a clădirilor (menționat la articolul 4) 1. Performanța energetică a unei clădiri se determină pe baza consumului calculat sau măsurat de energie și reflectă consumul tipic de energie pentru încălzirea spațiului, pentru răcirea spațiului, pentru apă caldă menajeră, pentru ventilare, pentru iluminatul încorporat, precum și pentru alte sisteme tehnice ale clădirilor. Statele membre se asigură că consumul tipic de energie este reprezentativ pentru condițiile reale de funcționare pentru fiecare tipologie relevantă și reflectă comportamentul tipic al utilizatorului. Atunci când este posibil, consumul tipic de energie și comportamentul tipic al utilizatorilor se bazează pe statisticile naționale disponibile, pe codurile din domeniul construcțiilor și pe datele contorizate. În cazul în care energia contorizată reprezintă baza de calcul a performanței energetice a clădirilor, metodologia de calcul trebuie să poată identifica influența comportamentului ocupanților și a climatului local, care nu se reflectă în rezultatul calculului. Energia contorizată care urmează să fie utilizată în scopul calculării performanței energetice a clădirilor necesită citiri cel puțin la intervale lunare și trebuie să se stabilească o distincție între vectorii energetici. Statele membre pot utiliza consumul de energie contorizat în condiții tipice de funcționare pentru a verifica corectitudinea consumului de energie calculat și pentru a permite compararea performanței calculate cu cea reală. Consumul de energie contorizat în scopul verificării și comparării se poate baza pe citiri lunare. Performanța energetică a unei clădiri este exprimată printr-un indicator numeric al consumului de energie primară per unitate de suprafață de referință pe an, în kWh/(m2.an) atât în scopul certificării performanței energetice, cât și al conformității cu cerințele minime de performanță energetică. Metodologia aplicată pentru determinarea performanței energetice a clădirii este transparentă și deschisă pentru inovare. Statele membre își descriu metodologia națională de calcul pe baza anexei A din standardele europene importante privind performanța energetică a clădirilor, și anume (EN) ISO 52000-1, (EN) ISO 52003-1, (EN) ISO 52010-1, (EN) ISO 52016-1, (EN) ISO 52018-1, (EN) 52120-1, EN 16798-1 și EN 17423 sau a documentelor care le înlocuiesc. Această dispoziție nu constituie o codificare legislativă a acestor standarde. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care clădirile sunt aprovizionate cu sisteme de încălzire sau răcire centralizată, beneficiile unei astfel de aprovizionări sunt recunoscute și contabilizate în metodologia de calcul, în special ponderea energiei din surse regenerabile, prin factori de energie primară certificați sau recunoscuți individual. 2. Nevoile de energie și consumul de energie pentru încălzirea spațiilor, pentru răcirea spațiilor, pentru apa caldă menajeră, pentru ventilare, pentru iluminatul încorporat, precum și pentru alte sisteme tehnice ale clădirilor se calculează utilizând intervale de calcul lunare, orare sau suborare pentru a ține seama de condiții variabile care afectează în mod semnificativ funcționarea și performanța sistemului și condițiile interioare, precum și pentru a optimiza nivelurile de sănătate, de calitate a aerului interior, inclusiv nivelurile de confort, definite de statele membre la nivel național sau regional. În cazul în care reglementările specifice produselor pentru produsele cu impact energetic adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE includ cerințe specifice privind informațiile despre produs în scopul calculării performanței energetice și a potențialului de încălzire globală pe durata ciclului de viață în temeiul prezentei directive, metodele naționale de calcul nu necesită informații suplimentare. Calculul energiei primare se întemeiază pe factorii de energie primară actualizați periodic și prospectivi (făcându-se distincție între energia neregenerabilă, regenerabilă și totală) sau pe factorii de ponderare pentru fiecare vector energetic, care trebuie să fie recunoscuți de autoritățile naționale și ținând cont de mixul energetic preconizat pe baza planului național privind energia și clima. Respectivii factori de energie primară sau factori de ponderare se pot baza pe informații naționale, regionale sau locale. Factorii de energie primară sau factorii de ponderare pot fi stabiliți pe baze anuale, sezoniere, lunare, zilnice sau orare sau pe informații mai specifice puse la dispoziție pentru sisteme individuale centralizate. Factorii de energie primară sau factorii de ponderare se definesc de către statele membre. Alegerile făcute și sursele de date se raportează în conformitate cu standardul EN 17423 sau cu orice document care înlocuiește standardul. Statele membre pot opta pentru un factor mediu de energie primară la nivelul Uniunii pentru energia electrică stabilit în temeiul Directivei (UE) 2023/1791 în locul unui factor de energie primară care să reflecte mixul de energie electrică din fiecare țară. 3. În scopul exprimării performanței energetice a unei clădiri, statele membre definesc indicatori numerici suplimentari pentru utilizarea de energie primară totală din surse neregenerabile și regenerabile, precum și pentru emisiile operaționale de gaze cu efect de seră produse în kg CO2eq/(m2.an). 4. Metodologia se stabilește ținându-se seama cel puțin de următoarele elemente:
(a)
următoarele caracteristici termice reale ale clădirii, inclusiv compartimentarea interioară a acesteia:
(i)
capacitatea termică;
(ii)
izolația termică;
(iii)
încălzirea pasivă;
(iv)
elementele de răcire;
(v)
punțile termice;
(b)
instalațiile de încălzire și de alimentare cu apă caldă menajeră, inclusiv caracteristicile de izolare termică ale acestora;
(c)
capacitatea producerii de energie din surse regenerabile și de stocare a energiei din surse regenerabile instalate la fața locului;
(d)
instalațiile de climatizare;
(e)
ventilarea naturală și mecanică și, eventual, etanșeitatea la aer și recuperarea căldurii;
(f)
instalația de iluminat integrată (în special în sectorul nerezidențial);
(g)
proiectarea, poziționarea și orientarea clădirii, inclusiv climatul exterior;
(h)
sistemele solare pasive și de protecție solară;
(i)
condițiile de climat interior, inclusiv climatul interior prevăzut prin proiect;
(j)
aporturile interne;
(k)
sistemele de automatizare și control ale clădirilor și capacitățile acestora de monitorizare, control și optimizare a performanței energetice. 5. Trebuie să se țină seama de influența pozitivă a următoarelor aspecte:
(a)
condițiile locale de expunere la radiația solară, sistemele solare active și alte sisteme electrice și de încălzire bazate pe energie din surse regenerabile;
(b)
electricitatea produsă prin cogenerare;
(c)
sistemele de încălzire și de răcire centralizate sau de bloc;
(d)
iluminatul natural;
(e)
sistemele de stocare electrice;
(f)
sistemele de stocare termice. 6. În scopul calculării performanței energetice a clădirilor, clădirile ar trebui să fie clasificate corespunzător în categoriile următoare:
(a)
clădiri unifamiliale de diferite tipuri;
(b)
blocuri de apartamente;
(c)
birouri;
(d)
clădiri de învățământ;
(e)
spitale;
(f)
hoteluri și restaurante;
(g)
construcții sportive;
(h)
clădiri pentru servicii de comerț en gros și cu amănuntul;
(i)
alte tipuri de clădiri cu consum energetic.
1. Prezentare generală
1.1 Referințe1.2 Cerințe identificate1.3 Standarde asociate2. Cerințe identificate
3. Standarde asociate
|