Articolul 21 Poluarea transfrontieră a aerului

(1)   Atunci când transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea oricărei valori-limită, valori-țintă pentru ozon, obligații de reducere a expunerii medii sau prag de alertă în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică și Comisiei.

(2)   Statele membre respective cooperează între ele, inclusiv prin înființarea unor echipe comune de experți și cu sprijin tehnic din partea Comisiei, pentru a identifica sursele de poluare a aerului, contribuțiile respectivelor surse la depășiri într-un alt stat membru și măsurile care trebuie luate individual și în coordonare cu alte state membre pentru a se ocupa de respectivele surse și stabilesc acțiuni coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului în temeiul articolului 19, în care fiecare stat membru se ocupă de sursele de poluare situate pe teritoriul său, pentru a pune capăt astfel de depășiri.

Statele membre își răspund reciproc și informează Comisia în timp util și în cel mult trei luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.

(3)   Comisia este informată și invitată să ia parte sau să asiste la orice proces de cooperare menționat la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia poate solicita statelor membre în cauză să furnizeze informații actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăror acțiuni coordonate stabilite în temeiul alineatului respectiv. După caz, Comisia, ținând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/2284, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce emisiile de precursori responsabile de poluarea transfrontieră.

(4)   După caz, în conformitate cu articolul 20, statele membre pregătesc și pun în aplicare planuri de acțiune pe termen scurt coordonate care privesc zonele învecinate din alte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre primesc toate informațiile necesare referitoare la respectivele planuri de acțiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate.

(5)   În cazul în care pragurile de alertă sau pragurile de informare sunt depășite în zone apropiate de frontierele naționale, se furnizează informații cu privire la respectivele depășiri cât mai repede posibil autorităților competente din statele membre învecinate în cauză. Respectivele informații sunt de asemenea puse la dispoziția publicului.

(6)   În notificarea menționată la alineatul (1), statele membre pot identifica, pentru anul relevant:

De asemenea, un stat membru poate furniza statelor membre în cauză și Comisiei listele cu orice astfel de zone și unități teritoriale cu expunere medie, alături de informații privind concentrațiile și dovezile care demonstrează că poluarea atmosferică din surse transfrontiere, inclusiv din țări terțe, asupra căreia statul membru respectiv nu are control direct, contribuie semnificativ la depășiri. Comisia poate lua în considerare respectivele informații, când este cazul, în sensul articolului 18.

(7)   La stabilirea planurilor astfel cum se prevede la alineatele (2) și (4) și la informarea publicului prevăzută la alineatul (5), statele membre depun eforturi, după caz, pentru a coopera cu țările terțe și în special cu țările candidate. După caz, statele membre pot solicita sprijin tehnic din partea Comisiei.