Articolul 23 Identificarea și verificarea identității clientului și a beneficiarului real

(1)   Cu excepția cazurilor de risc mai redus cărora li se aplică măsurile prevăzute în secțiunea 3 și indiferent de aplicarea de măsuri suplimentare în cazurile de risc mai ridicat în temeiul secțiunii 4, entitățile obligate obțin cel puțin următoarele informații pentru a identifica clientul, orice persoană care pretinde că acționează în numele clientului și persoanele fizice în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacție sau o activitate:

(2)   În scopul identificării beneficiarului real al unei entități juridice sau al unei construcții juridice, entitățile obligate colectează informațiile menționate la articolul 62 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).

În cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile de identificare nu se identifică nicio persoană fizică drept beneficiar real sau în cazul în care există îndoieli că persoanele identificate sunt beneficiarii reali, entitățile obligate consemnează că nu a fost identificat niciun beneficiar real și identifică toate persoanele fizice care dețin funcțiile de personal de conducere de nivel superior în cadrul entității juridice și verifică identitatea acestora.

În cazul în care efectuarea verificării identității menționată la al doilea paragraf poate indica clientului că entitatea obligată are îndoieli cu privire la beneficiarul real al entității juridice, entitatea obligată se abține de la verificarea identității membrilor personalului de conducere de nivel superior și, în schimb, consemnează măsurile luate pentru a stabili identitatea beneficiarilor reali și a membrilor personalului de conducere de nivel superior. Entitățile obligate țin evidența acțiunilor întreprinse, precum și a dificultăților întâmpinate în cursul procesului de identificare care au condus la identificarea unui membru al personalului de conducere de nivel superior.

(3)   Instituțiile de credit și instituțiile financiare obțin informații pentru a identifica și verifica identitatea persoanelor fizice sau juridice care utilizează orice IBAN virtual pe care îl emit, precum și cu privire la contul bancar sau de plăți asociat.

Instituția de credit sau instituția financiară care administrează contul bancar sau de plăți către care un IBAN virtual, emis de o altă instituție de credit sau instituția financiară, redirecționează plățile se asigură că poate obține de la instituția emitentă a IBAN-ului virtual informațiile de identificare și verificare a identității persoanei fizice care utilizează respectivul IBAN virtual fără întârziere și, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării informațiilor.

(4)   În cazul beneficiarilor trust-urilor sau ai altor entități ori construcții juridice similare care sunt desemnați prin caracteristici sau categorii particulare, o entitate obligată trebuie să obțină informații suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.

(5)   În cazul trust-urilor discreționare, o entitate obligată obține informații suficiente cu privire la beneficiarii potențiali și beneficiarii impliciți pentru a-i permite să stabilească identitatea beneficiarului în momentul exercitării de către persoanele care dețin calitatea de trustee a puterii lor discreționare sau în momentul în care beneficiarii impliciți devin beneficiari ca urmare a faptului că persoanele care dețin calitatea de trustee nu și-au exercitat puterea discreționară.

(6)   Entitățile obligate obțin informațiile, documentele și datele necesare pentru verificarea identității clientului și a oricărei persoane care pretinde că acționează în numele clientului prin oricare dintre următoarele mijloace:

(7)   Entitățile obligate verifică identitatea beneficiarului real și, după caz, a persoanelor în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacție sau o activitate, prin oricare dintre metodele următoare:

Entitățile obligate stabilesc amploarea informațiilor care trebuie consultate, având în vedere riscurile pe care le prezintă tranzacția ocazională sau relația de afaceri și beneficiarul real, inclusiv riscurile legate de structura de proprietate.

În plus față de mijloacele de verificare prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat, entitățile obligate verifică informațiile privind beneficiarii reali prin consultarea registrelor centrale.