6.1 Măsurile de restructurare și viabilitatea acestora

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere folosirea unei combinații de diferite măsuri de restructurare, inclusiv pe termen scurt și pe termen lung, în funcție de natura și scadența facilităților de credit. Instituțiile de credit trebuie să țină seama de lista de posibile măsuri de restructurare din anexa 5.

Instituțiile de credit trebuie să folosească măsuri de restructurare cu intervale de timp mai mici de doi ani (un an în cazul finanțării de proiecte și construcției de proprietăți comerciale) dacă respectivele măsuri nu prevăd rezoluția arieratelor existente, decât dacă măsurile respective sunt combinate cu măsuri de restructurare cu termene mai mari de doi ani.

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere măsuri de restructurare cu intervale de timp de cel mult doi ani (și, dacă este cazul, pentru alte măsuri de restructurare) dacă debitorul îndeplinește următoarele criterii:

• a) Debitorul a suferit un eveniment identificabil care a dus la probleme de lichiditate temporare. Un astfel de eveniment trebuie demonstrat în mod oficial, cu dovezi clare care să ateste că fluxul de venituri al debitorului va fi restaurat integral sau în mare măsură pe termen scurt, sau pe baza concluziei instituției de credit potrivit căreia o soluție de restructurare pe t ermen lung nu a fost posibilă din cauza incertitudinii financiare temporare, de natură generală sau specifică debitorului. Tipul de dovadă ce trebuie furnizată în acest sens trebuie să fie proporțional cu natura, scadența și valoarea facilității de credit respective.
• b) Debitorul și - a respectat obligațiile contractuale înainte de acest eveniment.
• c) Debitorul și - a arătat în mod clar disponibilitatea de a coopera cu instituția de credit.

Clauzele contractuale pentru măsurile de restructurare trebuie să prevadă că instituția de credit are dreptul de a revizui măsurile de restructurare convenite dacă situația debitorului se îmbunătățește și, prin urmare, se pot institui condiții mai favorabile pentru instituția de credit (în ceea ce privește restructurarea sau condițiile contractuale inițiale); în acest sens, contractul trebuie să indice modificările specifice aduse măsurilor de restructurare ce urmează a fi aplicate ca urmare a îmbunătățirilor specifice aduse situației debitorului. Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere, de asemenea, prevederea de consecințe stricte, precum solicitarea de garanții reale suplimentare, în condițiile contractuale pentru debitorii care nu respectă acordul de restructurare.

6.1.1 Restructurarea viabilă versus restructurarea non - viabilă