Statutul ghidului comun

În temeiul legislației sectoriale, autoritățile competente trebuie să pună în aplicare acest ghid comun potrivit principiului proporționalității⁴ .

(¹ ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 200 2/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/36/oj).

(² ) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/138/oj).

(³ ) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/575/oj).

(⁴ ) Întrucât ghidul se adresează autorităților competente, aplicarea proporționalității trebuie să respecte cerințele de proporționalitate prevăzute în legislația sectorială.

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare toate riscurile ESG și evoluția lor potențială când elaborează cadrul pentru simularea de criză în scopul supravegherii și să revizuiască periodic relevanța riscurilor ESG pentru acest cadru, în special în contextul extinderii treptate a acoperirii la alți factori ESG Autoritățile competente trebuie să - și definească precis obiectivele când efectuează simularea de criză ESG, luând în considerare două tipuri principale de exerciții de simulare de criză:

• ▪ testarea solidității capitalului și a poziției de lichiditate și a capacității entităților financiare de a absorbi pierderile în fața șocurilor economice și financiare legate de toate riscurile semnificative, inclusiv riscurile ESG, pe termen scurt (de exe mplu, până la cinci ani);
• ▪ testarea rezilienței strategiei și a modelului de afaceri al entităților financiare la o serie de scenarii legate de ESG pe termen lung (cel puțin 10 ani⁵ ).

Evaluarea pragului de semnificație