(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea, inclusiv serviciile de acces la datele privind sănătatea ale Uniunii sau deținătorii de date privind sănătatea de încredere menționați la articolul 72 pot percepe taxe pentru punerea la dispoziție a datelor electronice în vederea utilizării secundare.
Taxele trebuie să fie proporționale cu costul punerii la dispoziție a datelor și nu restrâng concurența.
Taxele acoperă integral sau parțial costurile legate de procedura pentru evaluarea unei cereri de acces la datele privind sănătatea sau a unei cereri de date privind sănătatea, pentru eliberarea, refuzarea sau modificarea unei autorizații privind datele în temeiul articolelor 67 și 68 sau pentru furnizarea unui răspuns la o cerere de date privind sănătatea depusă în temeiul articolului 69, inclusiv costurile legate de consolidarea, pregătirea, pseudonimizarea, anonimizarea și furnizarea datelor electronice privind sănătatea.
Statele membre pot stabili taxe reduse pentru anumite tipuri de utilizatori de date privind sănătatea situați în Uniune, cum ar fi organismele din sectorul public sau instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii cărora legea le acordă competențe în domeniul sănătății publice, cercetătorii universitari sau microîntreprinderile.