9 Cultura privind riscul

O cultură privind riscul solidă și consecventă trebuie să fie un element esențial al administrării eficace a riscurilor instituțiilor și trebuie să le permită acestora să ia decizii viabile și în cunoștință de cauză.

Instituțiile trebuie să dezvolte o cultură privind riscul integrată la nivel de instituție, întemeiată pe o deplină înțelegere și o perspectivă holistică asupra riscurilor cu care se confruntă acestea și a modului de administrare a acestora, în funcție de apetitul pentru risc al instituției.

Instituțiile trebuie să dezvolte o cultură privind riscul prin politici, comunicare și formarea personalului cu privire la activitățile, strategia și profilul de risc al instituțiilor și să adapteze comunicarea și formarea personalului ținând cont de responsabilitățile personalului cu privir e la asumarea riscurilor și administrarea acestora.

Personalul trebuie să își cunoască pe deplin responsabilitățile legate de administrarea riscurilor. Administrarea riscurilor nu trebuie să fie limitată la specialiștii în domeniul riscului sau la funcțiile de control intern. Unitățile operaționale aflate sub supravegherea organului de conducere trebuie să aibă, în primul rând, responsabilitatea pentru administrarea riscurilor în mod curent în concordanță cu politicile, procedurile și măsurile de control ale instituției, ținând cont de apetitul pentru risc și de capacitatea de risc a instituției.

O cultură solidă privind riscurile trebuie să includă, însă fără a se limita la:

• a. Cultura generală stabilită de la nivel de conducere: organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru stabilirea și comunicarea valorilor și așteptărilor de bază ale instituției. Comportamentul membrilor săi trebuie să reflecte valorile adoptate. Conducerea instituțiilor, inclusiv persoanele care dețin funcții cheie, trebuie să con tribuie la comunicarea internă a valorilor și așteptărilor de bază către angajați. Angajații trebuie să acționeze în conformitate cu toate legile și regulamentele aplicabile și să comunice cu promptitudine neconformitatea observată în interiorul sau în ext eriorul instituției (de exemplu, autorității competente printr -un proces de denunțare). Organul de conducere trebuie să promoveze, să monitorizeze și să evalueze în permanență cultura instituției privind riscul, să analizeze impactul culturii privind riscu l asupra stabilității financiare, profilului de risc și asupra cadrului de administrare solid al instituției și să aducă modificări, dacă este cazul.
• b. Răspundere: personalul relevant la toate nivelurile trebuie să cunoască și să înțeleagă valorile de bază ale instituției și, în măsura în care acest lucru este necesar pentru rolul lor, apetitul pentru risc și capacitatea de risc a acesteia. Angajații trebuie să aibă capacitatea de a- și îndeplini rolurile și să știe că vor fi trași la răspundere pentru acțiunile lor în legătură cu comportamentul instituției de asumare a riscurilor.
• c. Comunicare și dezbatere eficace: o cultură solidă privind riscurile trebuie să promoveze un mediu de comunicare deschisă și de dezbatere eficace în care procesele decizionale încurajează o serie amplă de puncte de vedere, permit testarea practicilor curente, stimulează o atitudine critică constructivă în rândul angajaților și promovează un mediu de implicare deschisă și constructivă în interiorul întregii organizații.
• d. Stimulente: stimulentele adecvate trebuie să joace un rol esențial în alinierea comportamentului de asumare a riscurilor la profilul de risc al instituției și la interesul pe termen lung al acesteia²⁷ .

²⁷ Consultați și Ghidul ABE privind politicile solide de remunerare conform articolului 74 alineatul (3) și articolului 75 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE și informațiile publicate conform articolului 450 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (EBA/GL/2015/22), care este disponibil la adresa https://www.eba.europa.eu/regulation -and-policy/remuneration .