Titlul II - Prezentarea condițiilor de acordare a sprijinului financiar la nivel de grup

Atunci când stabilește dacă acordarea de sprijin financiar are drept scop menținerea sau reasigurarea stabilității financiare a grupului în ansamblu, autoritatea competentă și entitatea furnizoare trebuie să analizeze și să compare

• (a) beneficiile generale directe și indirecte pentru grup în ansamblu (mai exact, suma beneficiilor pentru orice entitate din cadrul grupului), care decurg din restabilirea solidității financiare a entității beneficiare, și riscurile generale estimate pentru poziția financiară a grupului în cazul în care nu se acordă sprijinul, precum și riscul de neplată din partea entității beneficiare în acest caz, cu
• (b) riscurile pentru grup, care decurg din acordarea sprijinului financiar, inclusiv riscul de neplată din partea entității beneficiare și pierderea pentru grup în condițiile unei situații de neplată după primirea sprijinului.

Atunci când evaluează dacă acordarea de sprijin financiar este în interesul entității furnizoare, autoritatea competentă și instituțiile trebuie să analizeze și să compare

• (a) beneficiile generale directe și indirecte pentru entitatea furnizoare, care decurg din restabilirea solidității financiare a entității beneficiare, și riscurile generale estimate pentru poziția financiară a entității furnizoare în cazul în care nu se acordă sprijinul, precum și riscul de neplată din partea entității beneficiare în acest caz, cu
• (b) riscurile pentru entitatea furnizoare, care decurg din acordarea sprijinului financiar, inclusiv riscul de neplată din partea entității beneficiare și pier derea pentru entitatea furnizoare în condițiile unei situații de neplată din partea entității beneficiare după primirea sprijinului. Analiza riscului de neplată din partea entității beneficiare trebuie să fie bazată pe elementele prevăzute la articolul 2 din standardele tehnice de reglementare care prezintă condițiile de acordare a sprijinului financiar la nivel de grup în temeiul articolului 23 din Directiva 2014/59/UE. Aceasta nu trebuie să aducă atingere analizei individuale, la aprecierea autorității competente responsabile pentru entitatea furnizoare, în scopul analizei comparative a beneficiilor și riscurilor, a unor elemente suplimentare relevante pe care entitatea furnizoare le - ar lua în considerare în cadrul unei evaluări a creditului atunci când decide să acorde un împrumut pe baza tuturor informațiilor disponibile pentru entitatea furnizoare.

Analiza prevăzută la alineatele (3) și (4) trebuie să ia în considerare cerințele unei gestionări corecte a capitalului și a lichidităților la nivelul entității și al grupului, precum și orice politici și proceduri interne existente pentru gestionarea și restricționarea tranzacțiilor intragrup. Analiza trebuie să includă eventualele daune pentru franciză, refinanțare și reputație, precum și beneficiile utilizării eficiente și ale caracterului interschimbabil al resurselor de capital ale grupului și condițiile sale de refinanțare. Dacă este posibil, instituțiile trebuie să estimeze valoarea monetară a costurilor și a beneficiilor care nu sunt cuantificate.

Atunci când evaluează dacă există o perspectivă rezonabilă să se achite contraprestația sprijinului acordat și valoarea principală să fie rambursată la datele scadente respective, entitatea furnizoare și autoritatea competentă trebuie să realizeze o analiză adecvată a tuturor factorilor de risc care ar putea influența capacitatea entității beneficiare de a îndeplini aceste obligații sau eventuale obligații la datele lor scadente, precum și a riscului de neplată din partea entității beneficiare, având în vedere în mod specific următoarele:

• (a) dacă cerințele de capital și de lichiditate ale entității beneficiare, care sunt identificate printr- o descriere a situației sale privind capitalul și lichiditățile și printr - o proiectare a cerințelor sale de capital și de lichiditate, sunt acoperite pentru o perioadă suficientă de timp, având în vedere toate sursele relevante din care se pot îndeplini aceste cerințe;
• (b) dacă măsurile planificate pentru o restructurare a entității beneficiare și o revizuire a modelului său economic și a gestionării riscurilor pot susține în mod eficient reabilitarea situației financiare a entității beneficiare conform programului prevăzut și dacă acestea permit rambursarea totală a valorii principale și a contraprestației la datele scadente respective; și
• (c) o analiză a situației financiare a entității beneficiare și a cauzelor interne și externe ale dificultăților financiare, în special a modelului economic și a gestionării riscurilor entității beneficiare, precum și a condițiilor de piață trecute, prezente și preconizate, pentru fundamentarea concluziilor de la literele (a) și (b).

Ipotezele subiacente din descrierile și previziunile menționate la literele (a) - (c) trebuie să fie consecvente și plauzibile și să țină cont de condiția de criză a entității beneficiare, de condițiile de piață actuale și de eventualele evoluții negative. Autoritatea competentă trebuie să țină cont de informații și evaluări furnizate de către autoritatea competentă responsabilă pentru entitatea beneficiară.

Atunci când evaluează dacă acordarea de sprijin financiar ar reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare, în special în statul membru al entității din grup care acordă sprijinul, entitatea furnizoare și autoritatea competentă trebuie să analizeze cel puțin următorii factori:

• (a) importanța entității furnizoare pentru stabilitatea financiară a statului membru în care este stabilită, a altor state membre și a Uniunii, ținând cont de interdependențele dintre entitatea furnizoare și alte entități care sunt importante pentru stabilitatea financiară, în special prin participarea în cadrul unui sistem instituțional de protecție conform articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
• (b) situația financiară a entității furnizoare și a membrilor grupului care prezintă importanță pentru stabilitatea acestuia;
• (c) probabilitatea evoluțiilor viitoare care au un impact negativ asupra entității furnizoare sau a membrilor din grup care prezintă importanță pentru stabilitatea entității furnizoare, sau asupra stabilității financiare a statului membru în care s - a stabilit entitatea furnizoare, ori a altor state membre sau a Uniunii; și
• (d) riscul ca acordarea de sprijin să determine entitatea furnizoare să cedeze lichiditățile sau activele care vor fi necesare pentru susținerea altor membri din grup care prezintă importanță pentru stabilitatea grupului și stabilitatea financiară în viitorul apropiat.

Atunci când analizează impacturile asupra stabilității financiare în statul membru în care a fost autorizată entitatea beneficiară, autoritatea competentă trebuie să țină cont de informațiile și evaluările furnizate de către autoritatea competentă responsabilă pentru entitatea beneficiară.

În ceea ce privește îndeplinirea cerințelor de capital din Directiva 2013/36/UE, inclusiv conformitatea cu articolul 104 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, precum și o eventuală încălcare a acestor cerințe prin acordarea de sprijin financiar, entitățile furnizoare și autoritățile competente trebuie să aplice următoarele:

• (a) Entitatea furnizoare trebuie să depună la autoritatea competentă o declarație motivată conform căreia instituția îndeplinește aceste cerințe de capital și acordarea de sprijin nu determină o reducere a ratei de capital a entității furnizoare la un nivel la care nu se mai îndeplinește cerința de amortizor combinat, sau entitatea furnizoare trebuie să solicite autorizarea nerespectării acestor cerințe.
• (b) Dacă entitatea furnizoare nu îndeplinește cerința de amortizor combinat sau dacă acordarea de sprijin ar determina scăderea ratei de capital a entității furnizoare la nivelul la care nu s - ar mai îndeplini cerința de amortizor combinat, autoritatea competentă ar trebui să decidă dacă autorizează acordarea respectivă în pofida acestei nerespectări pe baza planului de conservare a capita lului pentru entitatea furnizoare. Acordarea de sprijin trebuie să fie conformă cu planul de conservare a capitalului.
• (c) Atunci când evaluează dacă autorizează acordarea de sprijin în pofida nerespectării cerințelor menționate anterior prin prisma planului de conservare a capitalului, autoritatea competentă trebuie să evalueze caracterul plauzibil al planului de conservare a capitalului și să țină cont în special de următoarele:
• i) cadrul de timp estimat pentru restabilirea ponderii fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale entității furnizoare;
• ii) importanța deficitului de capital;
• iii) interesele proprii ale entității furnizoare, inclusiv beneficiile indirecte care decurg din stabilizarea grupului în ansamblu;
• iv) scopul amortizoarelor de capital în cauză; și
• v) riscurile și beneficiile autorizării pentru stabilitate financiară.
• (d) Fără a aduce atingere literelor (a), (b) și (c) de mai sus, dacă entitatea furnizoare este
• o filială a entității beneficiare sau dacă entitatea furnizoare și cea beneficiară sunt filiale ale aceleiași entități din grup, autoritatea competentă trebuie să aibă de asemenea în vedere, atunci când evaluează dacă autorizează acordarea de sprijin în pofida nerespectării acestei cerințe, dacă este necesară acordarea de sprijin financiar pentru a preveni:
• i) intr area în dificultate a entității beneficiare, care ar fi probabilă în alte situații;
• ii) destabilizarea grupului în ansamblu ca urmare a acestei dificultăți; și
• iii) efectele adverse asupra stabilității financiare ca urmare a destabilizării grupului.

Autoritatea competentă trebuie să țină cont de informații oferite de către autoritatea competentă responsabilă pentru entitatea beneficiară.

• (e) Dacă autoritatea competentă pentru entitatea furnizoare autorizează acordarea de sprijin în pofida nerespectării, aceasta trebuie să precizeze în decizia sa durata maximă și condițiile autorizării în pofida nerespectării.
• (f) Literele (a) - (e) nu aduc atingere derogării acordate în baza articolului 7 sau 15 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În ceea ce privește îndeplinirea cerințelor de lichiditate din Directiva 2013/36/UE, inclusiv conformitatea cu articolul 105 din Directiva 2013/36/UE, entitățile furnizoare și autoritățile competente trebuie să aplice următoarele:

• (a) Entitatea furnizoare trebuie fie să depună la autoritatea competentă o declarație motivată conform căreia instituția îndeplinește cerințele de lichiditate aplicabile și acordarea de sprijin nu determină ieșiri de lichidități în măsura în care să nu se mai îndeplinească cerințele de lichiditate conform articolelor 86 și 105 din Directiva 2013/36/UE, fie să solicite autorizarea nerespectării acestor cerințe.
• (b) Dacă entitatea furnizoare nu îndeplinește cerințele de lichiditate aplicabile sau acordarea de sprijin determină ieșiri de lichidități în măsura în care să nu se mai îndeplinească cerințele de lichiditate conform articolelor 86 și 105 din Directiva 2013/36/UE, autoritatea competentă trebuie să decidă dacă autorizează acordarea în pofida acestei nerespectări. În această situație, instituțiile trebuie să depună la autoritatea competentă un plan pentru eliminarea nerespectării.
• (c) Atunci când evaluează dacă autorizează acordarea de sprijin în pofida nerespectării cerințelor menționate anterior, autoritatea competentă trebuie să țină cont de următoarele:
• i) perioada de timp în care entitatea furnizoare nu respectă limitele de lichiditate specifice;
• ii) importanța nerespectării;
• iii) planul entității furnizoare de eliminare a nerespectării;
• iv) interesele proprii ale entității furnizoare, inclusiv beneficiile indirecte care decurg din stabilizarea grupului în ansamblu; și
• v) riscurile și beneficiile autorizării pentru stabilitate financiară.
• (d) Fără a aduce atingere literelor (a), (b) și (c) de mai sus, dacă entitatea furnizoare este
• o filială a entității beneficiare sau dacă entitatea furnizoare și cea beneficiară sunt filiale ale aceleiași entități din grup, autoritatea competentă trebuie să aibă de asemenea în vedere, atunci când evaluează dacă autorizează acordarea de sprijin în pofida nerespectării, dacă este necesară acordarea de sprijin financi ar pentru a preveni
• i) intrarea în dificultate a entității beneficiare, care ar fi probabilă în alte situații;
• ii) destabilizarea grupului în ansamblu ca urmare a acestei dificultăți, inclusiv beneficiile indirecte care decurg din stabilizarea grupului în ansamblu; și
• iii) efectele adverse asupra stabilității financiare ca urmare a destabilizării grupului.

Autoritatea competentă trebuie să țină cont de informații oferite de autoritatea competentă responsabilă pentru entitatea beneficiară.

• (e) Dacă autoritatea competentă pentru entitatea furnizoare autorizează acordarea de sprijin în pofida nerespectării acestor cerințe de lichiditate, aceasta trebuie să precizeze în decizia sa durata maximă și condițiile autorizării în pofida nerespectării.
• (f) Literele (a) - (e) nu aduc atingere derogării de la aplicarea cerințelor de lichiditate acordate în baza articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Atunci când stabilesc dacă acordarea de sprijin financiar îndeplinește cerințele privind expunerile mari din Directiva 2013/36/UE și Regulamentul (UE) nr. 575/2013, entitățile furnizoare și autoritatea competentă trebuie să evalueze:

• (a) dacă entitatea furnizoare respectă dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 referitoare la expunerile mari, inclusiv orice dispoziții legale naționale care pun în aplicare opțiunile prevăzute în acesta la data acordării sprijinului; și
• (b) dacă, după acordarea sprijinului, entitatea furnizoare va continua să respecte dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 referitoar e la expunerile mari, inclusiv orice dispoziții legale naționale care pun în aplicare opțiunile prevăzute în acesta.

Dacă acordarea de sprijin ar determina o încetare din partea entității furnizoare de a respecta limitările relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 referitoare la expunerile mari, inclusiv orice dispoziții legale naționale sau decizii de supraveghere cu aplicare generală care pun în aplicare opțiunile prevăzute în respectivele dispoziții, autoritatea competentă trebuie să decidă dacă autorizează acordarea de sprijin în pofida acestei nerespectări, ținând cont de următoarele:

• (a) perioada de timp în care entitatea furnizoare nu respectă limitele de expunere specifice;
• (b) importanța nerespectării;
• (c) planul entității furnizoare de eliminare a nerespectării;
• (d) interesele proprii ale entității furnizoare, inclusiv beneficiile indirecte care decurg din stabilizarea grupului în ansamblu; și
• (e) riscurile și beneficiile autorizării pentru stabilitate financiară.

Dacă autoritatea competentă pentru entitatea furnizoare autorizează acordarea de sprijin în pofida încălcării unei cerințe privind expunerile mari, aceasta trebuie să precizeze în decizia sa durata maximă și condițiile autorizării în pofida nerespectării.