Articolul 3 Durata incidentului și perioada de indisponibilitate a serviciului

(1)   Entitățile financiare măsoară durata unui incident, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2022/2554, din momentul în care acesta survine și până în momentul în care acesta este soluționat.

În cazul în care entitățile financiare nu sunt în măsură să stabilească momentul în care a survenit incidentul, acestea măsoară durata incidentului din momentul în care acesta a fost detectat. În cazul în care iau cunoștință de faptul că incidentul a survenit înainte de detectarea sa, entitățile financiare măsoară durata din momentul în care incidentul este înregistrat în jurnalele de rețea sau de sistem sau în alte surse de date.

În cazul în care entitățile financiare nu știu încă când va fi soluționat incidentul sau nu sunt în măsură să verifice înregistrările din jurnale sau din alte surse de date, acestea aplică estimări.

(2)   Entitățile financiare măsoară perioada de indisponibilitate a serviciului în cazul unui incident, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2022/2554, din momentul în care serviciul este total sau parțial indisponibil pentru clienți, pentru contrapărțile financiare sau pentru alți utilizatori interni sau externi până în momentul în care activitățile sau operațiunile obișnuite au fost readuse la nivelul serviciului care a fost furnizat înainte de incident. În cazul în care perioada de indisponibilitate a serviciului cauzează o întârziere în furnizarea serviciului după restabilirea activităților sau a operațiunilor obișnuite, perioada de indisponibilitate se măsoară de la începutul incidentului până în momentul în care serviciul întârziat este furnizat integral.

În cazul în care nu sunt în măsură să stabilească momentul în care a început perioada de indisponibilitate a serviciului, entitățile financiare măsoară perioada de indisponibilitate a serviciului din momentul în care aceasta a fost detectată.