P artea 6 - Criterii de eligibilitate și gestionarea garanțiilor reale

Conform Directivei 2014/49/UE, SGD-urile trebuie să accepte numai active cu risc scăzut drept garanții reale pentru a garanta valoarea angajamentului de plată. SGD-urile și autoritățile desemnate trebuie să stabilească criterii adecvate privind eligibilitatea garanțiilor reale, ținând cont de riscul de credit și riscul de piață al emitenților activelor cu risc scăzut și de lichiditatea acestor active, ca modalitate de evitare a activelor nelichide. Acestea trebuie să țină cont, de asemenea, de riscul de concentrare și riscul valutar. În principiu, criteriile privind eligibilitatea garanțiilor reale publicate de Banca Centrală Europeană (BCE) sau băncile centrale naționale din statele membr e ale Uniunii Europene trebuie considerate ca fiind în conformitate cu cerințele prevăzute în această parte 6 din prezentul ghid.

SGD-urile sau autoritățile desemnate trebuie să prevadă de asemenea limite de expunere, asigurându -se că în cazul fiecărei ins tituții de credit există o diversificare mare a activelor, cel puțin în ceea ce privește emitentul și scadența. În cazul instituțiilor mici care nu pot să furnizeze active cu risc scăzut conform cerințelor privind diversificarea și limitele de expunere, nivelul de diversificare a activelor cu risc scăzut constituite drept garanții reale poate fi mai mic atâta timp cât se respectă un nivel general ridicat de diversificare a activelor cu risc scăzut din portofoliul de garanții reale al SGD- urilor.

SGD-urile t rebuie să își limiteze expunerea la datorii, indiferent dacă sunt publice sau private, a căror valoare este într - o mare măsură corelată cu cazuri în care SGD ar trebui să ramburseze sume deponenților sau să contribuie la rezoluție și, prin urmare, este posibil să trebuiască să recurgă la angajamentul de plată. Însă moneda în care este denominată datoria nu treb uie luată în considerare în acest scop, deoarece aceasta ar limita în mod excesiv capacitatea de a constitui o garanție reală. Mai mult, conform principiului proporționalității, în cazul instituțiilor mici care nu pot constitui active drept garanții reale conform acestei cerințe, nivelul de corelare poate fi mai mare, atâta timp cât nivelul de corelare general din portofoliul SGD rămâne scăzut.

În plus, SGD-urile și autoritățile desemnate trebuie să abordeze în mod adecvat diferențele dintre moneda în care este denominată garanția reală și moneda în care sunt denominate depozitele acoperite ale SGD, în cazul în care acestea există.

Gestionarea garanțiilor reale poate fi realizată de către SGD sau de către un terț ca parte dintr-un contract tripartit de servi cii de gestionare a garanțiilor reale, atâta timp cât se respectă cerințele prevăzute în prezentul ghid.