Componentă Metodă Obiectiv

La e valuarea implicațiilor opționalității, instituțiile trebuie să ia în considerare:

• (a) Impactul potențial asupra ritmurilor actuale și viitoare de rambursare anticipată a creditelor, care decurge din scenariul privind rata dobânzii, mediul economic subiacent și caracteristicile contractuale. Instituțiile trebuie să ia în considerare diferitele dimensiuni care influențează opțiunile comportamentale integrate.
• (b) Elasticitatea ajustării ratelor produselor la fluctuațiile ratelor dobânzii de pe piață.
• (c) Migrarea solduri lor între tipuri de produse ca urmare a schimbărilor produse la nivelul caracteristicilor, termenilor și condițiilor acestora.

Instituțiile trebuie să dispună de politici care să reglementeze stabilirea și evaluarea periodică a ipotezelor -cheie pentru tratamentul elementelor bilanțiere și extrabilanțiere care au încorporate opțiuni în cadrul lor de risc al ratei dobânzii. Aceasta înseamnă că instituțiile trebuie:

• (a) să identifice toate produsele și elementele semnificative supuse opțiunilor încorporate, care p ot afecta fie rata dobânzii aplicată, fie data reevaluării comportamentale (spre deosebire de data scadenței contractuale) a soldurilor relevante;
• (b) să dispună de strategii adecvate de stabilire a prețurilor și de atenuare a riscurilor (de exemplu, utilizarea instrumentelor derivate) pentru a gestiona impactul opționalității din cadrul apetitului la risc, ceea ce poate include penalități pentru răscumpărarea anticipată imputabile clientului drept compensație pentru eventualele costuri de întrerupere (dacă est e permis);
• (c) să se asigure că modelarea principalelor ipoteze comportamentale se justifică în raport cu datele istorice subiacente și se bazează pe ipoteze prudente;
• (d) să poată demonstra că dispun de o modelare precisă (testări ex -post în comparație experiența);
• (e) să asigure documentarea adecvată a ipotezelor în politici și proceduri și să dispună de un proces pentru asigurarea revizuirii lor;
• (f) să înțeleagă sensibilitatea rezultatelor măsurării riscului instituției la aceste ipoteze, inclusiv să desfășoare simulări de criză ale ipotezelor și să țină cont de rezultatele acestor simulări în deciziile privind alocarea capitalului intern; și
• (g) să efectueze regulat validarea internă a acestor ipoteze pentru a verifica stabilitatea lor în timp și a le ajusta, dacă este necesar.